Ai spus la Conferinţa TNB că televiziunea n-a pierdut în epoca Internetului? Dar cine a câştigat?
Deşi aparent televiziunea este în pierdere de audienţă datorită Internetului, am susţinut cu cifre faptul că în fapt ea a câştigat audienţă globală atunci când a înţeles că poate profita de convergenţa mediilor. Diversitatea platformelor de transmisie, accesul facil oferit de online i-au sporit audienţa. În 2012 timpul mediu de vizionare la noi a fost cu 6% mai mare decât în anul precedent. Este de amintit faptul că importante canale ca CNN sau NBC au avut căderi spectaculoase de audienţă anii trecuţi. Au recuperat vertiginos după ce au adoptat soluţii tehnice oferite de noile tehnologii, de existenţa Internetului. E adevărat că măsurarea audienţei TV se face deocamdată cu metodele clasice, ca people meter, fără să se ia în calcul vizonarea pe Internet. Nielsen testează acum un sistem îmbunătăţit. Pe de altă parte, Internetul are de câştigat din convergenţă fiindcă primeşte un conţinut calificat, producţii de televiziune, programe, pe care publicul le accesează uşor, de oriunde.
Din cei aproximativ 300 de milioane Euro investiţi în publicitate anul trecut, televiziunile au luat partea leului, aproape 70%. De ce este aşa de firavă creşterea în domeniul online, în ciuda previziunilor optimiste ale advertiserilor? Valoarea pieţei de publicitate online pe primul semestru a fost de zece milioane de euro* (44,5 milioane de lei), cu 2% mai puţin comparativ cu primul semestru al anului 2012, potrivit celui mai recent studiu ROADS (Romanian Online Advertising Study). De ce?
Creşterea este firavă, dar trendul este ascendent. Scăderile pe un semestru nu spun totul. În 2013 online-ul a luat 14% din cei 295 milioane de Euro, mai mult cu 2-3 procente decât anterior. Online-ul este relativ nou, estimările sunt încă nesigure pe piaţa românească. Mai este şi reţinerea publicului de a face cumpărături online. Faptul că televiziunea ia potul cel mare are explicaţie: 83% dintre români se uită zilnic la televizor şi peste 80% declară că sursa principală de informaţie este televiziunea, conform sondajelor IRES.
Presa tipărită pare la prima vedere mare perdant. Dar, totuşi, faţă de 2012, în 2013 ziarul „Libertatea,” împreună cu suplimentele sale, a avut o creştere 183% a investiţiilor în publicitate, conform Raportului BRAT. Cum îţi explici?
Pofta de senzaţii tari sau dulci a publicului nostru este insaţiabilă. Doar ”Libertatea” şi ”Click” reuşesc tiraje mari şi, în consecinţă, sume consistente din publicitate, în vreme ce ”quality press” o duce greu şi se mută online. Senzaţionalismul este un fenomen global pe care nu-l putem ignora, să luăm britanicul ”The Sun”, dacă e să ne uităm la casele mari şi la marile lor scandaluri. Dar chiar şi aşa, banii pe care presa tipărită îi atrage din publicitate în România, doar sunt insuficienţi pentru a ţine în viaţă publicaţii pentru care altădată se stătea la coadă. Ce vremuri! AlfaCont dă ca sumă investită în printul românesc – ziare şi reviste – 17,3 milioane de Euro în 2013, adică cu 10% mai puţin decât în 2012.
Divertismentul de pe televiziuni continuă să atragă publicitari, în condiţiile scăderii dramatice a conţinutului.
Senzaţionalismul şi proasta educare a publicului sunt boli contemporane.Vezi răspunsul anterior. În facultăţile europene de jurnalism, cu care noi suntem compatibili prin ”procesul Bologna,” se predă Media Literacy, adică educarea publicului pentru consumul media. Începe şi la noi, dar până la o educare serioasă a publicului e nevoie de educaţia primă, de acasă, de la şcoală, pentru decenţă şi integritate. Dacă însă vorbim de formate celebre ca ”Românii au talent” sau altele, aici e justificată apetenţa publicitarilor, fiindcă audienţa este uriaşă.
Ai citit vreo carte online?
Da, vreo câteva, de media. Dar nu sunt fan. Generaţia mea s-a educat cu creionul în mână, cu cartea, cu ziarul pe hârtie. Se vede imediat diferenţa de generaţie în tendinţa de a printa totul.
Crezi că va muri epoca Gutenberg?
Suntem deja în Era Internetului. Gutenberg, pa!
Anul trecut în SUA, pentru prima oară, vânzarea Ebook-urilor a fost mai mare decât a cărţilor tipărite. Trendul nu vine şi peste noi?
Da, vine, vine! Eu însămi am parte de acest beneficiu, fiindcă „Frontieriştii. Istoria recentă în mass-media” a ieşit la Curtea Veche şi ca ebook. Dar, nu pot să îmi reţin o lacrimă când mă gândesc cum bibliotecile strânse carte cu carte sunt azi dispreţuite, puse pe foc. Bibliotecile publice primesc foarte greu donaţii de carte, iar ediţii frumoase noi-nouţe se vând în supermarket cu preţul unui iaurt.
Unul dintre autorii celebri români, fericit că i s-a vândut în prima lună tot tirajul, mi-a spus, citez: „îţi dai seama mi s-a epuizat şi ediţia digitală.” Ceea ce este imposibil. De ce editurile româneşti nu pariază pe Ebook-uri, în condiţiile în care există peste patru milioane de plăci, aici mă gândesc la tablete, vândute?
Nu ştiu să răspund la întrebare fiindcă nu lucrez în domeniu. Dar pot să spun ce am auzit de la editura Curtea Veche, care a început să scoată e-book-uri: până să le vandă, se piratează în draci. Şi atunci, care-i profitul ?
Studenţii tăi citesc cărţi sau cursuri online?
M-aş bucura să citească. În general. Pe orice suport…
Unul dintre poemele mele despre revoluţia din Grecia „Epava din Zakyntos” a ajuns la aproape 3000 de „unici” pe Internet, fiind citat de vreo zece ori şi afişat în mai multe taverne din peninsulă. De ce crezi că am optat tot pentru un volum tipărit pe hârtie?
Pentru că eşti din generaţia mea…Ca şi mine, nu ai certitudinea că ”arhiva” imensă a Internetului va dăinui o veşnicie.Tăbliţa de lut, pergamentul, hârtia şi-au demonstrat rezistenţa în faţa timpului. Internetul? CD, DVD, stick-ul, hardul etc? Nu ştim cât sunt de perisabile.
Ai luat vreodată în mână geanta unui şcolar? Eu am cântărit una. Avea vreo zece kile. Dacă tot românul din şcoala gimnazială are tabletă şi laptop de ce Ministerul Învăţământului nu renunţă la „Mafia manualelor”? Nu ar fi mai eficiente Eboook-urile şcolare?
În această privinţă, da. Dar discuţia este mai amplă.
Am dat un anunţ recent pentru închirierea unui apartament pe Calea Victoriei din Bucureşti. Le-am spus tinerilor, vreo şapte cupluri care au venit la vizionare, că am cablu de televiziune. Toţi au zis că nu-i interesează televiziunea şi totuşi ea nu moare. De ce?
Ei n-au refuzat televiziunea, ci ideea de cablu, cred. Fiindcă au laptop, tabletă sau smartphone pentru orice. Este însă statistic constatat că generaţia Y preferă libertatea de a alege de pe Internet orice, de la filme la publicaţii online, șşi este mai puţin dispusă să-şi supună agenda programelor televiziunii. Dar consumul de televiziune rămâne ridicat peste tot în lume.
– Calitatea textelor online rămâne slabă din lipsa fondurilor. Când crezi că publicitarii vor decide să investească mai mult în conţinut?
Internetul nu plăteşte creatorii de conţinut. Banii, inclusiv din publicitate, merg către provideri. Google, Yahoo, Facebook fac profituri anuale imense. De exemplu, dacă Internetul în România a luat 15 milioane de Euro in 2012, 30 la sută au mers la Google, Facebook, Yahoo. Zukenberg, patronul Facebook, a făcut în ultimul trimestru al anului trecut 640 mil. USD profit. E ceva! Când „The Guardian, sper să nu greşesc, a încercat să impună tarif pentru articolele online, a scăzut brusc numărul de vizionări. Dar să-i recunoaştem Internetului, noilor tehnologii, reţelelor de socializare, un merit uriaş: ne-a oferit un grad de libertate şi o viteză de circulaţie a informaţiei de neimaginat. Am un exemplu recent: cazul meu de cenzurare a interviului cu preşedintele, care n-a mai fost difuzat pe TVR3, a ajuns instantaneu la public pe Facebook, iar de acolo în toată presa. În mediile clasice treceau câteva zile.
– Când te voi vedea sub salcâm dându-te pe placă?
Asta puteai şi tu să întrebi acum 10 ani. Ţi-aş fi răspuns pozitiv.
Leave a Reply