Ce prostie si scrisul asta, daca nu poti sa scrii un oftat, atunci la ce serveste? Cum se scrie un oftat sau un urlet sau o lacrima sau un zambet… Nu poti sa le prinzi între semnele astea absurde numite litere”, scrie Oana Pellea, la un moment dat în „Jurnalul” său, apărut recent la Humanitas.
Nu sunt dintre cei care se dau în vânt după cartea de memorialistică a persoanelor care şi-au câştigat celebritatea atfel decât prin scrieri. Mai ales dacă nu cunoşti oamenii, faptele, întâmplările din mediul devualat, îţi vine greu apetitul de cunoaştere. O anumită intimitate a miturilor parcă e mai apreciată decât acţiunea de scoatere a zeilor pe tarabă. Pe mulţi deschiloţarea VIP-urilor îi deprimă. Oana Pellea ne surprinde plăcut. Cu o fineţe şi o pedanterie respectabilă, povesteşte despre ultimii şase ani din viaţa sa, de la moartea iubitei sale mame. Contrar aşteptărilor, sunt foarte rare dezvăluirile despre celebrul său tată, actorulul Amza Pellea, ori despre alţi colegi de teatru. Autoarea preferă să-şi justifice public amărăciunea acestor ani de tranziţie. Pe lângă dezgust şi judecată la rece, poţi remarca adevărate resurse poetice: Amza Pellea şi Ştefan Iordache „stăteau pe un nor de zaibăr şi râdeau”. Parisul este „poezos”. Oameni celebri sau oameni simpli se găsesc aşezaţi în pagini, alături de trăiri şi de amintiri. Fără menajamente, Oana ceartă poporul român şi ceartă bine, cu nerv şi dintr-o postură elegantă. E altfel decât Dan Puric. Amândoi, oameni de teatru, amândoi trăitori ai cetăţii. Cine se dă în vânt după teoriile lui Dan Puric să nu deschidă volumul Oanei Pellea. E altceva.
Cartea Oanei Pellea poate fi aşezată cu cinste printre lucrările memorialistice de renume. Merită citită.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Intr adevar Jurnalul Oanei Pellea este o carte de valoare!
Un Jurnal de suflet, cu siguranta! Am descoperit un om sensibil si un suflet destul de trist. Am citit, uneori am zambit, de cele mai multe ori mi-au dat lacrimile….
Jurnalul este de certa valoare.Este un jurnal al unui traseu interior.Nu mi se pare deloc un suflet trist.Descrie o perioada grea..moartea mamei…nu putea fi vesel…Dar cartea mi se pare scriitura unui spirit frumos plin de caldura si foarte mult umor!
te iubesc,sa te tina Dumnezeu sanatoasa,citesc „Jurnalul”,ma regasesc in multe,esti tare ,bucurate de viata ,ne faci fericiti si pe noi muritorii de rand ,cred ca esti o ALEASA; LA MULTI ANI!
O carte scrisa din suflet, de o artista adevarata, plina de viata si umanitate, mi-a facut o mare placere sa o citesc, desi de obicei eu caut doar romane de aventuri. Traim intr-o lume unde nu e la moda sa fii trist, e sclavia „gindirii pozitive” dar Oana ne arata ce sublim e sa iti traiesti tristetea la fel de profund ca bucuria.
cât rafinament, cât bun simţ…Nota 10
Pacat de fata asta urita, ca nu are nici talent si nici ce spune !
Oana Pellea e exceptionala! Un artist si un om absolut superb! Mai rar o astfel de calitate!
Salut, vreau si eu sa citesc cartea „Jurnal „de Oana Pelle, din rezumatele si fragmentele citite imi dau seama ca e foarte interesanta, e scrisa din suflet, doar ca la librariile din Chisinau nu o gasesc, nu este si nici online nu pot da comanda, va rog, ar putea cineva sa mi-o transmita in format electronic daca o are, multumesc.
De abia acum citesc jurnalul acestei mari artiste,un adevarat om . Imi place cum scrie la nebunie . Sunt nascuta in 1963 si imi place si mie tot ce e legat de trecut . Chiar mi-as fi dorit un pod in care sa pastrez multe . Si eu am cancer san din 2007 .Nu am stiut povestea mamei ,doamnei Domnica ,decat citind aici . Speram sa se faca bine ,sa nu plece asa repede. Deja am ajuns la paginile triste .
Imi place Oana Pellea ,cum scrie ,cum gandeste ,cum simte . Azi ,putini mai sunt asa…