De Marius Ghilezan
Thriller-ul românesc, prin „Somalia, Mon Amour,” prinde consistenţă. Personajul Stelian Munteanu este la a treia cădere în universul intrigilor poliţiste. Aventurier, afemeiat, dar om cu parte de carte, fiind ziarist şi editor în civilie, ajunge mereu în situaţii imprevizibile, fără să ni se destăinuie dacă aparţine sau nu sistemului de informaţii. Interesantă găselniţa autorului de a pune pe copertă şi personajul principal, dar fără chip, doar cu nume. Astfel, fiecare îşi poate imagina chipul analistului de geo-politică, Sofia Matei, ce joacă diferite roluri. Cum altfel, cartea de aventură porneşte printr-un flirt, cam lung, ce-i drept, dintre Stelian şi Sofia. Femeia trebuie să plece la datorie în îndepărtata Somalie. Acolo unde reţelele de informaţii vechi, de expresie comunistă, se întrepătrund cu cele noi, occidentale. Interesele economice şi politice primează. Pirateria e doar mijlocul, nu scopul acţiunii. Antrenorul îşi aruncă destul de greu personajele în luptă. Dramatismul operaţiunilor militare şi ale conflictelor dintre serviciile secrete apare doar la jumătatea cărţii. Mulţi cititori ai genului se pot pierde pe drum. Adevărat că intriga din partea a doua e de zile mari. Printre foile cărţii eşti răscolit. Nu mai ştii cine reprezintă binele şi cine e răul. Că petrolul, aurul şi securiştii sunt acolo la ei acasă, nu e o noutate. Ţesătura de interese şi profilurile personajelor sunt captivante. Cine pe cine trădează? Mai există printre personaje persoane care nu joacă la două capete? Finalul e demn de un Spielberg. Cine învinge? Evindent, binele. Nici în final nu ne prindem de ce Somalia e dragostea autorului. Despre compania „Select Amour” ni se spune că era direct subvenţionată de la Washington, dar o ţară de conflict e greu să fie iubită. Probabil că titlul e marketing, iar conţinutul a blatul de lucru. Cartea are o acţiune captivantă. Merită citită.
De Bogdan Hrib
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply