„N-am să uit niciodată o formulare prin care Sainte-Beuve definea relația dintre Montaigne și Pascal: Eseurile celui dintîi au fost, scrie criticul francez, vulpea din sînul celui din urmă. Cu alte cuvinte (conform legendei consemnate de Plutarh), o plăcere vinovată, un prag al voinței și un instrument al morții. La aceeași metaforă recurge explicit Bogdan-Alexandru Stănescu in anaBASis. E mai greu de spus cine va fi jucat în cazul sau rolul vulpii. ” (Cosmin Ciotlos)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply