Centrifuga este o carte „desfrânată” despre iubire. Este desfrânată în măsura în care, în interiorul ei, proza întreţine relaţii echivoce cu poezia, melodrama şi ironia se tăvălesc în aceeaşi pagină, iar realismul îşi dezbracă lasciv concretetea şi se înfăţişează cititorului în cea mai fantasmagorică nuditate. Este despre iubire în măsura în care între cele doua părţi ale ei nu exista altă legătura decât cea din tipografie. În măsura în care Spirala este un text ce pare să aglomereze semnificaţii până la absurd, iar Bucla este o poveste absurdă despre un frizer nesemnificativ. Este despre iubire în măsura în care, în paginile sale, iubirea rămâne doar un deziderat, un punct de fugă spre care aceste două linii de perspectivă tind permanent, fără să îl atingă vreodată.
De acelaşi autor
Cum mi-am petercut vacanţa de vară
Leave a Reply