Dacă Nicolae Manolescu era mai tranşant în primăvara anului trecut, spunând că blogurile nu sunt literatură, Andrei Pleşu este mai nuanţat: “Foarte mulţi (dintre n.a.) scriitorii pe internet par animaţi de o nevoie aproape candidă de a fi inteligenţi. Mai inteligenţi decât ceilalţi internauţi, mai inteligenţi decât guvernanţii şi decât opoziţia, mai inteligenţi decât autorul articolului la care se referă. Toţi visează să se califice într-o competiţie de umbre, ca „băieţi deştepţi”. Foarte deştepţi. Cei mai deştepţi, mai spirituali, mai şmecheri. Sigur că toată lumea care se manifestă public are, în adânc, orgoliul de a impresiona prin anvergură intelectuală şi haz subţire. Dar cei care o fac la lumina zilei, „în direct”, au, măcar, îndrăzneala (uneori paranoică) de a risca.“ Minim-moralistul se referă mai mult la anonimi. Şi câtă energie şi patos s-a mai pus pentru aflarea identiţăţii „teroristei”, care s-a săturat să mai comenteze pe blog, din cauza principialiştilor de condiţie…
Dacă dogmaticii canonului literar românesc ar face o analiză obiectivă a spaţiului virtual românesc, ar înţelege şi ei că actul literar nu este numai acea acţiune validată lângă vreun şemineu – fie chiar de la Păltiniş – şi tipărită pe vreun instrument produs de Gutenberg, ci şi acela care se multiplică şi pe noile instrumente de comunicare. Cu ce e mai prejos e-reader-ul decât suportul de hârtie? De multe ori, tirajele cărţilor nu depăşesc câteva sute de exemplare, iar a post-urilor on-line câteva mii. Ce instanţă hotărăşte ce e literar şi ce nu e?
În nici într-un caz şcoala românească încremenită în proiect. La aflarea nominalizării Hertei Müller pentru Nobelul literaturii am răsuflat uşuraţi. Convulsiile, spasmele şi trăirile literaţilor români, care se dădeau de ceasul morţii de grija dobândirii vreunui Nobel pentru scriitorii de la noi, se suspendă, din fericire, o perioadă. Securitatea i-a dat Nobelul Hertei, cum bine zicea Mihail Gălăţeanu. S-a împlinit, oarecum, vrerea, chiar dacă nedorită în persoana creatorului „vulpii vânător.”
Păcat că Terorista a închis hubloul. Chiar dacă ea nu a creat opere, critica ei făcea cât zece reviste culturale. Periscopul ei mai dăinuie pe net. White Noise face pentru noua literatură mai mult decât zece publicaţii finanţate din fondul cultural al Ministerului Culturii. Oana Stoica Mujea e mai prezentă pe facebook decât în bucătărie sau la maşina de scris. Promovează cu vână noul SF românesc şi nu numai. Păcat că Laptopiseţul (ce titulatură ingenioasă) a pornit brusc şi s-a cam topit din lipsă de timp sau de useri.
Realitatea lui Petria este de multe ori mai tonică şi mai expresivă decât istorisirile lui Ion Hobana, uitat la post în conducerea Uniunii Scriitorilor. Pe www.liternet.ro piesele lui Peca Ştefan sunt mai comentate şi mai citite decât o întreagă colecţie de teatru de la Cartea Românescă. SGB, noua vedetă a poeziei româneşti, pe numele de botez, Stoian G. Bogdan, a debutat fulminant online. Gabriel Daliş este mai citit pe net decât în volum. Claudiu Komartin, un Maiorescu care nu-şi omoară, sperăm, valorile lansate, ci le promovează mai întâi pe bloguri, nu e mai prejos decât un elitist ca Dan C. Mihăilescu, criticul care desfide internetul, dar care şi-a făcut pagină de net, că aşa-i în tenis. Ar fi reuşit Andrei Ruse să vândă mai multe cărţi decât preşedintele Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, Horea Gârbea, dacă nu ar fi rostogolit pe net povestea dramatică a lui Soni? Ar fi avut colecţia de poezie, coordonată tot de el, Iubirea e pe 14 februarie, succesul la public înainte de lansare, dacă Gelu Vlaşin nu s-ar fi cocoţat pe şemineu, în direct şi pe youtube la vreme de zi sau de noapte?
Nea Costache e mult mai cunoscut în lumea cititorilor de azi decât molfuzul şi mereu transpiratul Alex Ştefănescu, criticul cu ale sale opere de citit în familie.
Povestirile lui Florin Puşcaş, orădeanul naturalizat timişorean, au ceva din misterul şi fascinaţia lumii lui Creangă. El are doar la un post tot atâtea afişări cât tiraj are toată cartea Miss Parfumado a lui Bedros Horasangian. Sigur că armeanul, tânăr la minte, nu e de vină că s-a născut cu vreo două generaţii prea devreme.
Cei trei prieteni care sunt (plus un administrator care este) încântă cu scrierile parodice şi adună locuri în zelist (un fel de Oscar al netului românesc). Sunt de vină „scriitorii care este” că nu semnează cu nume propriu şi se ascund sub denumiri parodice? Cu ce e mai rău Moş Califar decât Alcibialde care a umplut tone de maculatură? Dacă Tristan Tzara semna cu numele de Samuel Rosenstock era dilematicul vechi, Andrei Pleşu, mai mulţumit?
Mai nou şi Dan Negru, vedeta de televiziune, promite poveşti de succes. Blogul său are pe zi cât tirajul <<României literare>> pe o lună. Sigur că-mi veţi zice că nu deţine arma textualismului optzecist, atât de eficientă în cenaclurile de la capra podului. Ce vină are că mult aşteptatul său volum de povestiri va aduna cât toţi toţi textierii de modă veche la un loc.
Cine validează ce e literatură, dacă nu publicul? Ce-l doare pe Dan Brown că nu va intra în istoria tip ceaslov? L-a insultat pe James Joyce ziarul de provincie care i-a publicat primele povestiri? Ulise nu a apărut mai întâi ca foileton? Timpul şi noile provocări media vor fi net în favoarea lumii virtuale.
Mulţumesc că ţi-ai amintit de mine.
Nu m-am stins de tot, dimpotrivă, încerc să mă adun şi să fiu mai corect faţă de mine însumi, chiar dacă asta înseamnă să pierd 5 cititori vechi şi câştig 1-2 noi, care să aprecieze textele lispsite de monden.
În februarie îmi îndeplinesc o promisiune mai veche, despre care ai scris cândva. Mai rezistă puţin. 🙂
Numai bine,
Ştefan (www.laptopisetul.ro)
Chiar daca mi se pare pare un pic fortata comparatia dintre mine si marele critic si scriitor, va multumesc pentru aprecieri si pentru asocierea mea de reprezentanti de seama din literatura blogosferei romanesti. Un sfarsit de saptamana reconfortant!
Mulţumesc pentru nominalizare. În numele „celor trei prieteni”, fireşte! 😀
Perfect de acord cu ceea ce ati spus despre Nea Costache. Parerea mea e ca merita sa fie publlicat pentru cititorii care prefera sa tina cartea in mana.
primul care a facut un proiect misto in acest sens e ernu: a lansat si cartea si sit/ul cartii http://www.nascutinurss , „ca o extensie a cartii”. a avut un suces destul de bun din cite stiu. si vad ca tot mai muti scriitori tineri au bloguri si situri
Ei cu ei, voi cu voi. Cine e mai frustrat oare?
Nu-i nicio nenorocire, in permananta apar si dispar bloguri despre carti. E un domeniu viu, chit ca unora nu le convine.
ce-am-mai-citit.blogspot.com
credem ca aman-toti
cat se poate de pertinenta analiza asta, maestre ! 😉
sigur, in genere, orice se scrie poate fi considerat literatura. dar literatura PROASTA. literatura buna e validata de un bun simt literar ce se construieste in timp.
sigur, dan negru face literatura cum fac si adolescentele in propriile oracole.
mai, dar la mine de ce n-ai pus link-uri? :)) e ceva personal?
Deschiderea internetului si rapiditatea comunicarii au devansat traditiile.
Asa cum telegraful, telefonul, avioanele aveau sa schimbe fata lumii, si clickul tastaturii ne va purta intr-un viitor si mai fantezist.
Un fapt tin sa l precizez ca si blogul poate fi manuscris literar.
Odata cu apusul romanului fluviu, al unei literaturi de lung metraj, au aparut proze scurte, miniromane si alte forme adaptate la viteza secolului XX.
Ne situam in alt mileniu si ca atare in tren, in avion ori in pauza de pranz ne putem delecta chiar si pe ecranul miniatural al unui Iphone cu un anume gen literar, vrem nu vrem sa-l acceptam, blogul.
Literatura de talent domina si se impune.
Oare cand Tristan Tzara a inceput difuzarea artei lui nonconformiste ce ziceau reticentii la nou ?
Documentarea, eruditia, talentul pot defini un blog de mare savoare literara.
deci mey, blogurile sunt gratis,cartile nu.
Eu cred ca blogurile pot fi literatura la un moment dat, asa cum sunt jurnalele. Ar fi interesant sa apara un colaj de bloguri. Eu vad blogul ca divertisment, deocamdata, alaturi de revistele de gen.
faci o confuzie, dupa parerea mea si ai mutat discutia intr-o alta zona decat era in citatul dat. dar legat de confuzie: nu cititorii valideaza un scriitor, ci mediul literar, ala in care sunt critici, ala in care sunt scriitori, asta e. 1. in rest, e comert. 2. in rest, e aducerea literaturii mai aproape de cititor. faptul ca Vlasin s-a urcat pe dulap nu face antologia mai buna (atentie, nu spun ca nu-i buna), ci o ajuta sa ajunga la public. Faptul ca Ruse a vandut mai multe exemplare din romanul sau nu il face automat un scriitor mai bun decat presedintele ASB (asta doar continutul cartii o poate face), ci doar mai vizibil. Sunt convins ca multe din personajele mondene, sa spunem, de televizor, au avut tiraje mult mai mari si un „succes” de public categoric cand si-au lansat prin lume puradeii literari. asta le face bune scriitoare?
cat despre daca e sau nu literatura pe bloguri… sigur ca e. dar rar, rar de tot. (cum la fel de rar si in zona maculaturii cu pretentie literara & de care ne lovim peste tot: in carti, in reviste…)
Desi, uneori, plin de stufoase si ciudate interventii neavenite, netul literar si artistic este un instrument remarcabil de contact semi-interuman.
Raman desigur multe de pus le punct, referitor la drepturi de autor, o anume esalonare valorica, accesarea posibila a mai multor dimensiuni (eventual mirosul, 3D-ul etc ce ar fi posibil de a se transmite pe viitor – probabil e doar o chestiune de timp), modalitati de plata on-line etc.
Dar nici tiparul nu s-a dezvoltat intr-o saptamana-doua.
Perfect de acord… cu frica de posibilele excese „democratice” dar PERFECT DE ACORD !
Andi-Bacii-Ion-Plebeu-Pribeagu’ …scindat pe net
corect, ddm, exact asta am vrut sa spun si eu pe blogul meu legat de articolul asta, dar unii nu vor sa vada asta. e o confuzie f. mare. 🙂
Motto:
„Dumnezeu ti-a daruit un chip iar tu iti modelezi un altul”[Shakespeare ,Hamlet]
CHIPUL NOSTRU VIRTUAL CEL DE TOATE ZILELE *(Titlul postarii)
Pe vremea lui Ceasca toti scriau pe blat literatura de sertar in” vestibul”in fiecare geaca era un „carnet de note” pentru „jurnalul meu” carat in permanenta de autorul sau peste tot la serviciu in concediu ,la promenada….Cum se face ca numai inginerul Ursu a fost arestat,oare DOMNA NOASTRA putin cam CURVA numita pe scurt SECU`permitea in instantele ei superioare ca JURNALUL DE LA PALTINIS sa fie calificat pentru POSTERITATE?
Azi in anarhia asta este online fiecare se poate publica gratis in jurnalul sau virtual Blog-ul un singur om daca te-a citit si te-a inteles este suficient ,comunicarea a fost realizata in secunda 1gandeste acest fenomen in progresie geometrica si reflecteaza la ce consecinte uriase vom fi martori si ce efecte uriase
ne rezerva viitorul sper sa nu fie fie ce nea-a prezis Aldaux Hixley in eseul sau* ….*”Minunata lume noua. Reintoarcere in minunata lume noua”
autor :Aldous Huxley
Cred ca e destul de simplu. Cine are talent, se face scriitor, cine are mai putin, se face critic, cine n-are deloc se face… blogger.
Eu, unul, asa am procedat si am facut ce-am-mai-citit.blogspot.com
Blogul conține și literatură bună și literatură proastă. În orice caz, mai multă literatură bună decât revistele literare, așa-zis de prestigiu, în care cel mai adesea apar poezii care sunt lipsite și de substanță, și de expresivitate artistică. Unii sunt mediatizați și pe hârtie și postează și pe internet, alții doar pe internet, pentru că, oricât de bine ar scrie, nu sunt primiți la revistele „de prestigiu”. Fiecare se descurcă cum poate. Datoria criticilor, care din păcate nu prea există, este să descopere scriitorii buni pe internet. Scriitorii își fac datoria prin scrisul lor și prin publicarea pe banii lor. Mai departe, ar trebui să fie treaba criticii adevărate. Când va exista?