“Cititorul” lui Bernhard Schlink este unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit. O poveste fascinantă, controversată și obsedantă. O scriitură densă, directă, intimă, convingătoare. Fiecare capitol bine plasat, în care nu ai impresia că citești pagini scrise, ci literatură pură, păstrează integritatea unei povești care, din 1995, anul apariției romanului, continuă să facă înconjurul lumii, într-o ecranizare de Oscar. Romanul demonstrează că asumarea trecutului nu înseamnă nicidecum iertare, ci recunoașterea vinovățiilor care nu trebuie să fie uitate. Oferta tematică este extrem de generoasă – despre pasiuni interzise, despre societatea germană de după cel de-al treilea Reich, despre nefericire, izolare și obsesii, despre nevoia autovindecătoare a unei nații care și-a programat nestingherită dezastrul moral în ultima limită a degradării umane, prin Holocaust. Senzația lecturării acestei cărți este ca și cum te-ai izbi de un tren de mare viteză și ai supraviețui.
Leave a Reply