În mai 2006, Editura Trei a publicat o carte ce avea să se bucure de un mare succes de piaţă, nu numai în Marea Britanie, ci şi în România: Belle de Jour. Aventurile intime ale unei prostituate de lux londoneze. Cartea cu pricina provocase deja scandal în mediile literare engleze, care încercaseră în zadar să o „repereze” pe enigmatica autoare a unui text atât de îndrăzneţ şi picant. Se pare că poveştile atrag după ele alte poveşti: în octombrie 2006, Editura Trei a primit un fragment care se intitula, nici mai mult, nici mai puţin: Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene. Autoarea ne mărturisea pasiunea pe care i-o stârnise lectura lui Belle de Jour şi imboldul pe care l-a avut de a crea o replică românească. Ideea ar fi rămas la stadiul de şotie, dacă nu ar fi devenit de fapt o capcană, de îndată ce ne-am lăsat, la rândul nostru, captivaţi de cele câteva pagini primite şi citite. Misterioasa autoare ne-a propus un pact pervers şi, se pare, irezistibil: „continui să scriu dacă îmi publicaţi cartea, nescrisă încă, dar care promit să fie gata până la sfârşitul anului”. Lucrurile au decurs aşa cum a vrut ea. Însă nu am încetat să ne întrebăm: cine este această Belle de Nuit care ne urmăreşte din umbră precum un spion, ne citeşte cărţile, ne oferă dezvăluiri despre scandalurile bucureştene de culise, practic, ne seduce până la a ne convinge să o publicăm? Editorii „Nu, nu sunt prostituată. Deşi mă culc cu mult mai mulţi bărbaţi decât o femeie obişnuită din Bucureşti, nu mă consider deloc o prostituată. Deşi, uneori, iau bani de la bărbaţi (oricum, nu de la toţi), nu sunt o curvă. Şi asta nu doar pentru că nu mi-am postat anunţ pe Internet, cu poză, tarif şi tot dichisul… De fapt, la început, nici nu acceptam bani, nici măcar cadouri. Primul meu amant nu mi-a oferit nimic. Nici al doilea. Am considerat că, explorând lumea sexului, nu mi-o trag pur şi simplu, ci mă educ”. Belle de Nuit
Leave a Reply