Autobiografia Baltazar rearanjează piesele unui puzzle existenţial şi reconfirmă capacitatea unui om de a fi el însuşi, deşi dintr-o perspectivă oarecum schimbată, dar nu neapărat de boală, ci de însuşi travaliul de a-şi aminti. „De acum încolo, nimeni nu va mai putea să mă laude sau să mă critice pentru nimic din ceea ce am scris înainte de afazie, deoarece omul acela nu mai există.“ Şi povestea se derulează cu simplitate, Baltazar reconstituind cu acurateţe traseul vieţii pe care o trăise până atunci sub un alt nume: Sławomir Mrożek. Scrisul ca terapie. Sau, mai bine zis, autobiografia ca terapie. Celebrul dramaturg polonez Sławomir Mrożek încearcă să se vindece, prin intermediul scrisului, de afazia de care suferă în urma unui atac cerebral.O tentativă de autodefinire care se soldează, cu preţul a mii de pagini ce nu vor vedea niciodată lumina tiparului, cu ceea ce pare a fi o nouă identitate, care se cere numită altfel. În vis, această identitate primeşte într-adevăr un nume nou: Baltazar. Aşa se va referi scriitorul la el însuşi de acum înainte. Memoria îi revine treptat, la fel şi capacitatea de a comunica prin cuvinte. Reconsiderarea propriei vieţi, chiar şi printr-o simplă reconstituire cronologică (stilul nu are importanţă aici, relevantă este coerenţa amintirilor), îl ajută să-şi înţeleagă propriul sine şi limbajul ce i-a fost inaccesibil un timp.
Imi place exercitiul pe care il pproune comentariul tau (ma rog, nu ca ma asteptam la altceva ). Inainte sa iti raspund, subliniez, totusi diferentele intre modelul meu si cel propus de tine, chit ca inteleg motivele pentru care le-ai ignorat (sunt convins ca le stii si tu):Firma este proprietatea mea, acolo nu se intampla alegeri intr-un sistem similar cu electoralele noastre. Tocmai de aceea cred ca functioneaza, pentru ca avem atat proprietatea (cu dreptul derivat de decizie asupra drumului firmei care imi apartine) cat si alegerea reciproca zilnica intre angajat si angajator angajatii vin la serviciu si nu isi cauta alt job, angajatorul nu ii concediaza si nu isi caut alti oameni. Cat timp se intampla asta inseamna ca ambele parti sunt multumite.Oricand se intampla ca uneia dintre parti sa nu ii convina ceva si lucrul ala nu se poate rezolva intr-un orizont de timp acceptabil, are clar o solutie relativ simpla (ma rog, in prezent mai mult pentru angajati decat pentru angajatori, la cum e piata fortei de munca acum. in fine..).Eu, daca nu sunt multumit de guvernanti, evident pot pleca intr-o tara condusa mai bine, dar efortul pe care il implica asta este extrem de mare. Si daca reusesc sa imi construiesc, totusi, o viata ok aici, raman. Dar sentimentul meu (si al multora) este ca fac asta in pofida proastei guvernari. Ca poate sa conduca oricine tara daca ma lasa in pace, eu ma descurc singur cat de bine pot in fiecare moment. Si asta nu mi se pare ok, nu ar trebui sa avem sentimentul asta.Sigur, unele firme dau faliment pentru ca sunt conduse prost cu tarile ar fi mai greu, insa as fi oricand de acord cu un board de oameni care au investit in Romania (fara sa detina participatia majoritara :p) sa numeasca ei guvernantii si sa aiba cota parte din cresterea PIB-ului generata de Prim Ministrul angajat de ei, sa zicem.Stiu, ne jucam cu ideile utopice. Dar mie in continuare imi suna mai bine asta decat sistemul actual de oriunde (desi in seara asta Copolovici imi spunea ca in Singapore functioneaza ceva macar vag asemanator).Asa e, uneori trebuie sa faci alegeri dureroase pe termen scurt dar cu efecte bune pe termen lung analogia injectiei asta se intampla si la nivel de familie (educatie, copii etc.) si in companii si clar si la nivel de tari.Daca planul cu care ar veni guvernantii ar transpira competenta, realism si bune intentii pe termen lung, daca ar exista o autoritate reala care sa ii controleze (cu penalizari sau bonusuri, dupa caz), nu neaparat la 6 luni ci la fiecare din obiectivele intermediare asumate de guvernanti, cred ca m-as duce la vot.Si sa stii ca nu cred ca lipsa de informare lipseste in Romania chiar exista o multime de canale media care spun si bune si rele despre politicieni este deprimant insa sentimentul de lehamite din ce in ce mai raspandit cand vine vorba de politica si de alegeri.Sunt multi care spun ca se duc sa voteze pentru ca e un drept, pentru ca fiecare vot conteaza etc. (chiar mult mai multi decat ma asteptam ma refer la bloggeri aici) insa nu cred ca au un candidat puternic in minte cand spun asta uite, daca o sa castige X o sa fie bine .De unde ma uit eu, e doar inertie, reflex sau o capcana in care au picat inclusiv actorii clipului de mai sus.Iau un exemplu usor de demontat din clipul de mai sus si dupa aia inchid comentariul asta kilometric e o doamna acolo care spune ca se duce sa voteze pentru ca banca unde avea credit pentru studiile copilului a dat faliment. Nu imi spune ca esti de acord ca daca femeia aia voteaza nu o sa mai dea bancile faliment. Asta spun ti se promit lucruri imposibil de atins/garantat prin simpla prezenta la vot a maselor.Schimbarea (in bine sau in rau) o produc oamenii care au puterea. In Romania, cel putin, nu exista mecanisme reale sa ii controlam, din pacate. Eu cred ca e un subiect misto si ca trebuie sa invatam sa gandim altfel despre alegeri. De-aia am lansat proiectul votezi.ro .