Roman de referinţă al genului science-fiction, cartea „2001: O odisee spaţială“, de Arthur C. Clarke, a fost ecranizată în 1968, în regia lui Stanley Kubrick, în ceea ce avea să devină una dintre capodoperele clasice ale cinematografiei.
2001: O odisee spaţială apare în colecţia „101 cărţi de citit într-o viaţă“, fiind un volum de excepţie. În primul rând pentru că, alături de Isaac Asimov şi de Robert A. Heinlein, autorul Arthur C. Clarke se înscrie în rândul celor mai prolifici şi bine cotaţi scriitori ai genului SF ai tuturor timpurilor.
Apoi, fiindcă romanul său, publicat inţial în 1968, este o demonstraţie de forţă şi de vizionarism, reuşind să proiecteze şi să surprindă, de timpuriu, felul în care avea să evolueze omenirea. Analizând incitanta şi, deopotrivă, dificila legătură dintre om şi tehnologie, acţiunea romanului este plasată în viitor, în anul 2001, punctând, într-o desfăşurare impresionantă de forţă stilistică şi imaginativă, câteva dintre temele care reprezintă probleme majore ale lumii (inclusiv astăzi).
Construită pe trei planuri, cartea îl plimbă pe cititor în Africa străveche, în mijlocul universului unei rase rare de extratereştri, în anul 1999, în culisele vieţii şi minţii doctorului Heywood Floyd, care călătoreşte pe Lună şi în anul 2001, într-o misiune Discovery One pe Saturn.
Printre temele majore pe care le atinge romanul sunt progresul – ca factor de dezvoltare, necesar, dar dificil şi puterea armelor nucleare – Arthur C. Clarke alege să facă o paralelă între Războiul Rece şi „noul război“, cel al erei atomice (prima navă spaţială din roman este, de fapt, o platformă pentru bombe).
La nivel global – lucru care este şi marele merit al cărţii -, 2001: O odisee spaţială pune cititorul faţă în faţă cu ce înseamnă dezvoltarea unei civilizaţii, de la progresul tehnologic la cel strict uman. Fără a fi însă câtuşi de puţin apocaliptic, Arthur C. Clarke demonstrează că o teorie evoluţionistă nu presupune neapărat prăbuşirea umanităţii, ci reconfigurarea ei, apropierea de o lume în care oamenii nu se vor împiedica nici de tehnologie, dar nici de propria formă fizică.
Romanul 2001: O odisee spaţială a fost scris în paralel cu scenariul regizorului Stanley Kubrick pentru filmul omonim (la care Arthur C. Clarke este cosemnatar). Povestea din 2001: O odisee spaţială are la bază mai multe nuvele publicate în perioada 1948-1951. Lucrul la film, alături de Stanley Kubrick, i-a schimbat întrucâtva planurile scriitorului.
Primul draft al romanului a fost definitivat în anul 1964, Clarke dorind ca volumul să fie publicat în 1965, cu un an înainte de premiera filmului, din 1966. Filmul lui Kubrick a fost, însă, prezentat publicului abia în 1968, chiar înainte de apariţia cărţii. Avându-i în rolurile principale pe Keir Dullea şi Gary Lockwood, în viziunea lui Kubrick, pelicula este un document despre limita dintre inteligenţa umană şi cea artificială, dar şi o interogaţie cu privire la ce ne rezervă viitorul. Chiar şi la 42 de ani de la lansare, filmul este aclamat de toţi marii regizori, Kubrick fiind sursă de inspiraţie pentru direcţia regizorală a contemporanilor.
El a rămas celebru şi pentru experimentele asupra imaginii, dar şi pentru alegerea de a deschide şi de a încheia filmul cu 20 de minute fără dialog. Pentru a reuşi efectul unei imersiuni cât mai veridice în spaţiul extraterestru, Kubrick a avut nevoie de doi ani de muncă, alături de expertul în efecte speciale Douglas Trumbull. Filmul a şi obţinut un Premiu Oscar pentru efecte speciale, iar Kubrick a fost nominalizat la categoria cel mai bun regizor.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply