Renaşterea, acea mişcare ideologică şi culturală, ce a cuprins Europa occidentală, este o perioadă de mare deschidere literara, artistică şi ştiinţifică, ce a apărut în Europa secolelor XIV-XVI şi a făcut trecerea de la gândirea medievală la o concepţie modernă asupra artei şi spiritualităţii. Prima etapă a Renaşterii şi-a găsit artişti şi mecena în Italia, cu precădere la Florenţa: artele şi cultura cunosc aici o innoire europeane, cu diverse tendinţe şi nuanţe stilistice. Promotorii renaşterii au redescoperit şi reinterpretat lumea antică (de la filosofie la literatură, de la artă la mitologie). Interesul ştiinţific al perioadei se extinde asupra cercetărilor naturii şi a fiinţei umane: printre aletele se întâlneşte anatomia, aprofundată prin noi tehnici, cu artele principale, care erau „mecanice”, dar care acum devin „liberale” datorită aptitudinilor de acum recunoscute ale artiştilor. Printre marile nume care fac să strălucească această perioadă se numără cele ale lui Masaccio, Brunellschi, Donatello, Leonardo da Vinci, Michelangelo şi Rafael în Italia; Van Eyck şi Van der Weyden în Flandra; artiştii şcolii de la Fontainbleau în Franţa; Schongauer, Grunewld, Durer, Altdorfer şi Holbein în Germania. Splendoarea artelor este legată în egală măsură de mulţi mecena luminaţi de la curţi, de lorzi şi conducătorii Bisericii, care îşi îmbogăţesc reşedinţele şi diversele lor teritorii cu aceste noi expresii artistice.
Leave a Reply