„Caz rar în cetatea literelor. Trei fraţi şi tustrei cu darul scrisului!…”, remarca Florin Faifer în textul său introductiv în Jurnalul lui Arşavir Acterian. E vorba despre cei trei Acterieni, Jeni, Arşavir si Haig. În plus, la fel ca sora lui, „fata greu de mulţumit”, Arşavir Acterian a ţinut toata viaţa un jurnal. Sau, mai precis, două, separate de inaugurarea regimului comunist şi de intervalul primei lui detenţii politice şi evocând două epoci: Jurnalul unui leneş. 1929-1945 şi Jurnalul lui Nastratin. 1958-1990. Anii nu sunt acoperiţi decât în parte. Probabil că autorul însuşi a cenzurat orice notaţie amintind de trecutul său legionar (ceea ce explică, măcar în parte, lipsa anilor 1933-1944), iar perioada de închisoare ca membru al „lotului Noica-Pillat” este, fireşte, absentă.
Dupa 1990, Arsavir Acterian si-a publicat fragmentar jurnalul in diverse volume si chiar in presa. Editura Humanitas reuneste majoritatea acestor fragmente, reconstituind in buna parte intregul. Cititorul are astfel la dispozitie cea mai completa editie a jurnalului lui Arsavir Acterian din cate s-au publicat pana acum. Si, poate, cea mai buna: cu necesare note de subsol, cu „personajele” in masura posibilului indentificate si cu un util indice de nume.
Jurnalul lui Arsavir Acterian este marturia unui intelectual onest, sensibil, generos, care si-a ratat probabil un destin cultural asemanator cu al colegilor sai de generatie, prezenti, de altfel, in carte: Eugen Ionescu, de care era aproape nedespartit in tinerete, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea — ca sa-i numim doar pe cei mai cunoscuti. Cititorul de azi va descoperi, inainte de orice, in aceste pagini doua lumi culturale, din doua epoci. Arsavir Acterian a făcut parte din amandoua si le-a evocat cu talentul unui portretist.
Cuvânt de întâmpinare de Bedros Horasangian si Florin Faifer
Leave a Reply