„Am trait astfel singur, fara a avea pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat, pâna ce am avut o pana în desertul Sahara, acum sase ani. Se stricase ceva la motor. Si cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, ma pregateam sa încerc sa fac, de unul singur, o reparatie dificila. Era pentru mine o problema de viata si de moarte. Abia mai aveam apa de baut pentru opt zile. În prima seara am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice tinut locuit. Eram mult mai izolat decât un naufragiat pe o pluta în mijlocul oceanului. Va închipuiti atunci surpriza mea, în zori, când m-a trezit un glas firav si ciudat. Zicea: – Te rog… deseneaza-mi o oaie! – Poftim? – Deseneaza-mi o oaie… Am sarit în picioare de parca as fi fost lovit de trasnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atentie. Si am vazut un prichindel cu totul extraordinar care ma privea cu gravitate. (…) M-am uitat asadar la acea aparitie facând ochii mari de uimire. Nu uitati ca ma gaseam la o mie de mile de orice tinut locuit. Or, omuletul meu nu mi se parea a fi nici ratacit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frica. Nu avea deloc înfatisarea unui copil pierdut în mijlocul desertului, la o mie de mile de orice tinut locuit. Când am izbutit în cele din urma sa vorbesc, i-am spus: – Dar… ce faci aici? Iar atunci el îmi repeta, foarte blând, ca pe un lucru foarte serios: – Te rog… deseneaza-mi o oaie… (…) Si asa am facut cunostinta cu micul print.”
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply