Un bătrân singur care-şi găseşte alinarea în întunericul sălii de cinema, urmărind la nesfârşit filmele lui James Dean, doi îndrăgostiţi care joaca un joc straniu într-o cadă veche şi îşi spun poveşti, o avalanşă de scrisori misterioase de iubire care schimba chimia unui cuplu, o maşină de amintiri inventată de un frizer cu nume grecesc şi apucături de filosof. Povestirile lui Angelo Mitchievici sunt stranii, făcute din materia din care se ţes visele sau mai degrabă filmele vechi, cu acea atmosferă nostalgică şi ceţoasă. Personajele lui evoluează într-un climat ce aminteşte în acelaşi timp de Scott Fitzgerald şi de Bucureştii vechi, în nişte secvenţe niciodată încheiate sau conturate definitiv, oscilind între realitate şi amintire sau lumea de celuloid la care fac referire, de altfel, cu obstinaţie. O proză estetica şi estetizantă, un rafinament al frazei care confirmă prezenţa unui scriitor talentat.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply