25.00
Dizolvarea fluxului narativ și a simbolurilor în masa cromatică este difuză, trădând nu atât scene coerente, lizibile, cât imagini fulgurante, ritmuri, stări, reverii. Artista nu dorește să deconspire identități ori anume detalii biografice, evidente doar în inițierea atmosferei evocatoare, memorialistice (precum în ciclul ,,Mitologii subiective” și ,,Black Cat”). Ea transformă astfel, ca și la Chagall, imboldul verist într-o mitologie personală despre realitățile care i-au marcat existența. Esența chagallis-mului în pictura lui Tomaselli rezidă tocmai în acest subtil mecanism de conversie a imaginii în proiecția ei onirică sau lirică. De altfel, întreaga pictură a Angelei Tomaselli este rezultatul unei poetici a combustiilor interioare, intens subiectivizate, prin care artista percepe realul și experiențele vieții printr-o lentilă metafizică și, nu o dată sensibilă la agitația histrionică a lumii înconjurătoare. (Corneliu Antim, critic de artă)
Leave a Reply