Aceste trei cărţi – Structura nopţii, Blindajul final, Parcul – (dacă poate fi numită carte ceva ce cuprinde, între coperţi, texte de o intimitate, zic eu, agresivă), au fost scrise în perioada comunismului. Dar, spre deosebire de alţi colegi, nu consider că am făcut „rezistenţă prin cultură”, cum aşputea numi „cultură” ceva ce am scris fără să mă gândesc că aş face, tocmai, cultură?
Dimpotrivă, cred, acum, că ceea ce am scris, în general, dar mai ales în cele trei mici culegeri de versuri (plus Var-ul, pe care, din nmotive tehnice, nu am vrut să-l reeditez) este nu atît cultură sau, cum tot spun de-a lungul anilor, subcultură (deşi nu ar fi rău nici astfel), cît, pur şi simplu, anticultură. Pentru că niciodată, dar absolut niciodată, nu am crezut şi nu am avut conştiinţa înfăptuirii unui gest de cultură, scriind. Era mai degrabă o revoltă, în subtext, că am ajuns, împotriva dorinţei mele, să „scriu” şi nu „să trăiesc”.
Mi s-a cam fîlfîit şi de aşa-zisul comunism şi de cultură.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply