Poveştile din această colecţie conturează teritoriul arhetipal al iubirii masculine în Grecia antică, precum şi hotarele încălcate doar cu preţul pedepsei divine. Pe rând eroice, preventive sau şamanice, tragice sau pătrunse de o subtilă ironie, poveştile păstrează totdeauna cadenţa demnă a epicului antic. Miturile proclamă îngăduinţa de sine, trădarea şi violenţa drept semne de dispreţ, iar dragostea – drept bunul cel mai înalt. Nu putem decât să ne întrebăm dacă aceste poveşti, odinioară sacre, n-ar fi cumva şi mai apreciate în forma lor autentică, dacă, descoperind în ele întregul spectru al dorinţei, copiii noştri n-ar creşte cumva mai toleranţi unii cu alţii, mai bogaţi în respect şi acceptarea de sine.
Leave a Reply