Diafanul exprimă filosofic însoţirea privirii cu gândul. Nici corp în sine, ca aerul, nici calitate particulară a unui corp transparent, diafanul este un nume de împrumut al luminii. Pentru Aristotel, imaterialitatea luminii asigură condiţia unităţii dialectice dintre experienţa sensibilă şi cunoaşterea intelectuală. El traducea astfel, sub formă empirică, fondul comun stabilit de Platon între identitatea fiinţei şi realitatea ei imediată transpusă în limbaj sau în imagine.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply