„Roase de singurătate și strivite de idealuri de normalitate sunt personaje din prima parte – Singur pe drum – a povestirilor Ancăi Goja. Nu cele cincisprezece minute de celebritate le caută eroii ei anacronici și cronic aparținători unei provincii, ei tânjesc, în schimb, după câteva zile de normalitate. După ele, nu vine neapărat potopul – deși sfârșitul lumii apare obsesiv printre temele și temerile acestor proze -, dar vine mai mereu surparea, vine resemnarea, vine eșecul, somnul ori moartea, vine prea-târziul și, de aceea, ca-n versuri de multă vreme uitate, pentru ei, „e totuna”. (…) În această primă parte a volumului, Anca Goja alege, deci, doar să rețină, în treacăt, mici episoade în care prin fisurile realității dense se ițește fantasticul. În partea a doua însă, exact cărăruile neprevăzutului, ale coincidențelor tâlcuitoare, ale semnelor de (alt) rost prevestitoare sunt, cu prudență, încercate.” Crina Bud
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply