Alături de arta cuvântului, Ana Blandiana se dovedeşte înzestrată cu cel puţin încă una, mai puţin evidentă, o artă din care au luat naştere textele acestui volum: arta de a călători. Din ce în ce mai puţin preţuită în vremea noastră de turism grăbit, după ce în trecutele secole ale modernităţii dăduse câteva înalte pilde, ea este o paradoxală ingemanare între febrilitatea spiritului şi tihna deplasării în spaţiu. Pentru poeta, nucleul acestei arte este o inepuizabil capacitate de a fi uimită, de a privi cu un ochi mereu proaspăt tot ce a fost privit şi răsprivit de generaţii întregi de călători. De aici şi titlul volumului, care trimite fără echivoc la o învăţare a văzului cu miracolul lumii, ca şi la stârnirea inspiraţiei în stare să treacă in cuvinte ceea ce îi e dat să privească pe toate meridianele.
De acelaşi autor
Leave a Reply