Momentul Unirii şi al apariţiei statului modern român în forma sa clasică, desăvârşită în 1918, a generat o atmosferă de entuziasm fără precedent în istoria românilor, temperată însă destul de repede datorită chiar provocărilor care s-au aflat în faţa elitei politice şi faţă de care se impunea un răspuns. Alexandru Ioan Cuza, principele ales la 5 şi 24 ianuarie 1859, şi-a îndreptat atenţia asupra a două obiective majore: pe de-o parte consolidarea unirii şi recunoaşterea sa pe plan internaţional, iar pe de altă, adoptarea unor măsuri cu caracter modernizator în interior. Această modernizare presupunea dizolvarea discrepanţelor în ceea ce privea organizarea internă a celor două regiuni, Moldova şi Muntenia, dar şi apropierea Principatelor Unite de lumea occidentală şi ieşirea de sub influenţă lumii orientale.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply