De Marius Ghilezan
Cartea lui Alexandru Petria putea să se numească liniştit, mai marketizat, Erotism în Deania. Dar pentru că editorul a ales un nume, fie aşa. Zilele mele cu Renata este o proză alertă, scrisă într-un limbaj licenţios, nerecomandată pudibonzilor. Dacă ar fi apărut imediat după eliberarea românilor de prejudecăţile comuniste, s-ar fi vândut în zeci de mii de exemplare. S-a întâmplat să fie publicată după cartea Omul care aduce pipi a lui Toma Roman jr, un alt jurnalist. Amândoi nu se ruşinează. Fac poveste, nu relatează.
În Zilele mele cu Renata parcă e mai multă veridicitate. Alexandru Petria, printr-o sexualitate agresivă, elementară, directă şochează. În anii tinereţilor noastre se spunea că unii fac şi alţii doar povestesc. Autorul se vede că le face bine pe amândouă.
Personajul din carte, Marius, este un tânăr scriitor, cu bani de la părinţi, care-şi descoperă sexualitatea într-un spital. Renata, o ţigancă măritată, îi este prim instructor. Deşi îşi etalează virilitatea, totuşi se lasă sedus. Nu a vrut să se afişeze cu ea, fie de teama bărbatului ei, fie că îi era ruşine că era ţigancă. Nu le-a povestit nici măcar bunilor săi prieteni, Corin şi Anton, cărora le mărturisea orice, despre idila sa. Dacă personajul a eşuat ca scriitor, în simplu povestitor la ziar, alături de Renata s-a maturizat, devenind mai bărbat şi dispus la alte partide. Deşi pare direct, lui Alexandru Petria i se simte catharsisul, chiar dacă povestea cu Renata nu e o proză autobiografică. Neîmplinirea profesională a personajului, care se voia un scriitor de succes, se camuflează într-o lirică sexuală, fără ocolişuri poetice. „Literatura e ca sexul cu prezervativ, nu e 100% viaţă. De ce sæ scrii când pofli sæ trăieşti?” Şi autorul trăieşte intens aventurile pe care simte nevoia să le împărtăşească. Duritatea expresiilor, lipsa de artificii poetice, jargoanele nu fac o carte recomandată „mânuţelor de sub plapumă.” E o carte matură despre maturizare, nu numai sexuală. De fapt autorul nici nu reuşeşte să se afirme prin figurile de stil. Comparaţiile nu-i ies. „Se rotunjea în ea ca un balon satisfacţia „, „babacii mei au bunævoinţă câtă motorină consumă un tanc”, „muzica s-a umflat în cameră ca un aluat” sunt cam din topor. Dar poate autorul nici nu a dorit să literaturizeze prea mult un spaţiu al cohortelor de pofte. Sub orice formă, neologismele „a juisa”, „intromisiune” sunt ca nuca-n perete în desfăşurător de stări cinematografice.
Pentru ca volumul să fie încheiat la toţi nasturii, Alexandru Petria reia povestea de început cu Renata sub alt nume. Apariţia Minervei, ca un personaj de „Observator”, trădează misoginismul autorului, nici gând de vreo discreţie.
Dacă ar fi să judecăm politically correct, Zilele mele cu Renata poate fi interpretat, dintr-un unghi, ca xenofob, dar ştim că nu asta îl caracterizează pe bistriţean. Toţi bărbaţii români îşi ascund aventurile cu vreo ţigancă.
Alexandru PETRIA s-a născut la 27.11. 1968, în orașul Dej, județul Cluj. Debut publicistic și poetic în “Tribuna” în 1983. Cărți publicate: “Neguțătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992), “La ce bun poeții…”(colectiv, interviuri) și al romanului “Zilele mele cu Renata”, apărut în 2010 la editura bucureșteană Tritonic. În pregătire, volumul de proză “Deania neagră”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: șeful Comisiei pentru abuzuri și drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan și Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someșeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mișcării Ecologiste din România la Camera Deputaților- 1992; redactor investigații, între 1992- 1994, la revista bucureșteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ștefănescu- între 1992- 1996 a locuit la București; 1994-1995- reporter investigații la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor-șef al săptămânalului bucureștean pentru comercianți “Hermes” și redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal a fost redactorul-șef al săptămânalului “Monitorul de Someș”, apoi, în 2000, a fondat propria sa publicație, lunară, “Realitatatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla”, al cărei director este și în prezent.
aici este un articol extrem de critic: https://duminicalii.blogspot.ro/2017/09/alexandru-petria-un-diliman-cu-talent.html