Realitatea cea mai de preţ, realitatea, repet, este sufletul. A nu ţi-l «pierde», a ţi-l salva, a ţi-l mântui, e dintotdeauna marea temă a conduitei morale şi a soteriologiei, fie de natură laică, fie religioasă. Nu există nenorocire mai mare decât cea de a-şi «pierde sufletul»; a nu înţelege asta, a fi indiferent la pierderea propriului suflet, e pur şi simplu imbecilitate; imbecilitatea nu e niciodată o scuză, ci o circumstanţă agravantă.
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply