Seminţe este cuvântul pe care Alexandru Dragomir l-a pus pe câteva carnete în care, începând cu anul 1977 şi până în 2002, îşi nota gânduri ce-ar fi putut rodi ulterior într-o meditaţie mai amplă. Primele „zvâcniri” ale unor eseuri din diferite Caiete publicate în volumele anterioare (Trezitul dimineaţa, Actorul, Scris şi oral etc.) se află aici.
Volumul conţine însă şi transcrierea a şase carnete fără titlu, precum şi a câtorva notaţii făcute pe foi volante, din perioada 1992-2002. Este partea cea mai „spumoasă” a operei lui Dragomir. Aici găsim: etimologii spectaculoase, clasificări originale (Armele răului, Cu cine nu se poate dialoga, Păcatele erotice), întrebări neaşteptate („Este valul un eveniment?”, „Cine, din noi, e jignit când suntem jigniţi?”), calambururi („exclamare şi exclamică”, „cerc virtuos vs cerc vicios”), aforisme cu încărcătura ironic-cioraniană („Acu’ 70 de ani eram copil, acu’ 50 de ani tânăr, acum sunt bătrân. Câtă inconsecvenţă!”), altele impunătoare şi grave („Viaţa este cel mai primejdios joc, fiindcă este o luptă neştiută pentru ce este mai preţios: propria fiinţă”), notaţii cu iz ludic („Bătrâneţe: vârsta în care cealaltă mânecă devine o problemă”; „Am ales să rămân un mic şoarece, ca să nu cresc şi s-ajung şobolan”), altele existenţial-crepusculare („Sunt la vârsta la care se moare, nu se trăieşte”) sau altele, neaşteptate, pe marginea evenimentelor de după 1990 sau a unor personaje care au populat scena „tranziţiei” („Ion Iliescu — un tiran dezdemonizat, laicizat”, Conu’ Leonida Brucan”).
Un adevărat „bazar filozofic”, traversat de o formidabilă vervă sapienţială, volumul acesta este, pesemne, cel mai savuros din Seria Dragomir.
de acelaşi autor:
Meditaţii despre epoca modernă
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply