„Gramatical, am un subiect, timpul, despre care afirm că trece. Logic, la fel: am ceva numit timp care are atributul că trece. Numai că nu timpul trece, ci timpul este trecere. Ce altceva pot înţelege întâi prin timp decât însăşi trecerea? Trecerea este timpul, şi anume trecerea fundamentală, care cuprinde şi face cu putinţă orice altă trecere, cum ar fi mişcarea, de pildă. Timpul se deosebeşte fundamental de orice trecere fenomenală, tocmai fiindcă o fundamentează.”
„Acum-ul este instantaneul numit existenţă al unei treceri continue.”
Volumul Caietele timpului contine însemnările despre timp pe care Alexandru Dragomir le-a făcut, de-a lungul a peste 50 de ani (1948-2000), în mai multe caiete. Ontologia lui Noica şi aceste caiete – pe care Dragomir nu le-a arătat nimănui – sunt cele mai importante pagini din filozofia românească a secolului XX.
de acelaşi autor:
Meditaţii despre epoca modernă
Leave a Reply