Literatura nu este un mijloc sau un scop. Scriitorul trebuie să scrie ce simte şi ce trăieşte. Fondul este important, forma este un auxiliar care îl ajută să scrie. În această lume forma şi fondul nu au acelaşi statut.. Poţi vorbi despre filosofie într-un rând sau poţi scrie pagini întregi sterile.
Premiile sunt slava lumii, rezistenţa la proba timpului este confirmarea supremă a scriitorului. Un scriitor nu trebuie să alerge după această glorie oricât de tentantă este aceasta. Un scriitor trebuie să scrie ceea ce gândeşte şi simte, felul în care scrie este filtrul său literar.
Mi se par derizorii discuţiile despre premii şi diplome. Ce îi foloseşte unui scriitor că a câştigat un mare premiu când lumea nu-l apreciază. Ce îi foloseşte premiul când altul este plin de faimă şi în lumina reflectoarelor?
Când se coc strugurii se înteţesc speculaţiile despre premiul Nobel. Un premiu prestigios şi plin de însemnătate dar păgubos. Hemingway după acordarea acestui premiu nu a mai creat nimic substanţial, a intrat în depresie şi s-a sinucis. Proudhomme a luat premiul şi a fost uitat, Tolstoi nu a luat premiul dar este în mintea tuturor. Premiul Nobel nu îţi aduce glorie, faimă, recunoştiinţă sau mai ales talent. Premiul Nobel îţi aduce o strigătură de moment care se stinge cu timpul.
Borges, Kafka, Fuentes, Cortazar, Kundera, Kadare, Manea sunt scriitori celebrii, nu vreau să omit pe nimeni, dintre aceşti scriitori celebri niciunul nu a luat acest premiu. Alţii poate nu-l vor lua niciodată…
Neacordarea acestui premiu nu le-a micşorat faima dimpotrivă le-a mărit-o. Borges este celebru şi fără acest premiu iar povestirile sale au revoluţionat literatura. Obţinerea acestui premiu este confirmarea unei prestigioase instituţii nu a cititorilor de literatură. Spre exemplu Dan Brown sau Paulo Coelho nu au fost nominalizaţi la acest premiu dar cărţile lor sunt vândute în peste 100 de milioane de exemplare şi traduse în zeci de limbi. Un scriitor care a primit premiul Nobel nici măcar nu visează la aşa cifră de vânzări. De ce? Pentru că gustul publicului nu depinde de acest premiu.
Un scriitor plin de faimă în zilele noastre este un scriitor care produce şi trăieşte din ceea ce scrie Societatea în care trăim este ghidată de valori materiale iar un scriitor de Nobel este unul elitist nu unul de masă. Scriitorii de masă sunt mai satisfăcuţi din punct de vedere strict economic decât cei de Nobel. Scriitori de Nobel vor riposta că ceilalţi nu au o literatură care să se încadreze în limite de artă. Dar pe nimeni nu interesează acest lucru.
Premiul Nobel este prestigios în orice domeniu. În literatură acest premiu este extrem de subiectiv. Un scriitor care este cunoscut pe întreg mapamondul nici nu este nominalizat la acest premiu. De ce? Pentru că criteriile de nominalizare sunt exacte şi nu admit abateri.
Discuţiile despre viitorii laureaţi ai Premiului Nobel sunt interesante şi captivante dar nu au o finalitate dorită. Un laureat al Premiului Nobel poate să aibă un scurt şi efemer moment de glorie. Iar faima şi nemurirea nu se obţin în diplome, medalii şi plachete.
Premiul Nobel este unul prestigios dar nu o confirmare absolută.
Leave a Reply