Alexandre Dumas a scris povestea lalelei negre în 1851 şi a poziţionat întreaga acţiune a romanului, nu în Franţa, ci, de această dată, în Olanda secolului al XVII-lea. Naraţiunea se concentrează în jurul personajului principal Cornelius van Baerle, şi a visului acestuia de a obţine, prin încrucişarea şi cultivarea unor bulbi selecţionaţi, prima lalea neagră – considerată în Olanda acelor vremuri cea de-a opta minune a lumii. Stradaniile personajului sunt întrerupte însă în mod surprinzător, atunci când, acuzat pe nedrept de trădare, acesta este aruncat în temniţele regale pentru tot restul vieţii. Aici, în închisoare, Cornelius van Baerle întâlneşte adevărata iubire, pe frumoasa Roza, fiica temnicierului Gryphus, care, până la sfârşitul poveştii, îl va ajuta pe erou în marea şi preţioasa sa descoperire. Romanul, scris în stil alert şi captivant, abundă de romantism, imprevizibil, tensiune şi aventură. Personajele negative nu lipsesc, dar binele învinge răul iar povestea se termină într-o explozie de fericire şi sărbătoare. Regi şi regine, prinţi şi cavaleri, fiinţe supranaturale şi eroi de poveste – iată personajele romanului „Aventurile lui Lyderic“, scris şi publicat de Alexandre Dumas în 1841. Povestea, comparabilă prin conţinut şi forţă cu „Cântecul Nibelungilor“ îl are ca personaj central pe Lyderic, erou cu sânge albastru, întruchipare a curajului şi frumuseţii absolute, care înfruntă o lume ostilă, dominată de intrigi şi lupte pentru putere. Romanul „Aventurile lui Lyderic“, mai puţin cunoscut în România din cauza publicării lui doar într-o singură ediţie, s-a bucurat de un real succes în Franţa, încă de la prima apariţie.
Leave a Reply