Aleksandar Stoicovici mi se pare unul dintre cei mai interesanți, vii, dinamici, vitali poeți ai ultimului val. Aș risca să-l alătur unei serii de poeți ai graniței, de poeți ai limitei, din care fac parte, lîngă Vasko Popa și Miodrag Pavlovici, excepționali autori bănățeni precum Dușan Petrovici, Slavomir Gvozdenovici, Liubița Raichici.
Primul ciclu de poezii, «Incizie», reia un titlu al lui Vasko Popa și parafrazează cu har momente epice ermetice, simbolice din rețelele marelui poet sârb. «Rinoceriada» sau «Douăsprezece pahare» adaugă momente ale actualității în devenirea averstismentelor. «O ruletă rusească sau «Apocalipsa de sticlă a lui Klein» transcriu avertismente prin intermedierea unor personaje esențiale ale momentului cultural. În totul, literatura propusă de Aleksandar Stoicovici, aluzivă și incitantă, numește un moment literar viu, foarte implicat într-o geografie literară evidentă pentru cel care înțelege lumea de contact cultural româno-sârb.
Leave a Reply