Când a început războiul în Bosnia, Aleksandar Hemon era în ultima zi a unei burse culturale în America. Nu s-a mai întors acasă. Ţara sa se transformase într-o scenă a erorilor. Ar fi vrut să scrie despre violurile şi actele de tortură din lagărele Omarska ca Trnopolje, dar nu stăpânea bine engleza. Îl citea pe Nabokov şi învăţa cu dicţionarul cuvinte. După ani a ajuns să scrie în limba lui Shakespeare. Prima sa carte, Proiectul Lazarus, apărută în 2008, a fost un real succes. Autorul a şi fost nominalizat la National Book Award. A doua sa carte, Omul de nicăieri, la National Book Critics Circle Award . Este unul dintre cei mai apreciaţi autori ai momentului în SUA.
Protagonistul fanteziilor din romanul „Omul de nicăieri”, Jozef Pronek rătăceşte prin Chicagoul anilor ’90. Este un tânăr bosniac care visa în liceu să ajungă celebru cu trupa sa cântând cântece de Beatles. Autorul i-a conturat la început o identitate dubioasă, cu un trecut învăluit în mister. un specimen anacronic, picat în toiul mişcărilor contraculturale ale vremii.
Viata lui Pronek pare să se reconfigureze în fiecare nou capitol, din diversele perspective ce reconstruiesc personajul şi în contextele bizare în care se trezeşte picat: în Kiev, în timpul unei lovituri de stat de după prăbuşirea Uniunii Sovietice, dând mâna cu preşedintele George Bush, cu care are un schimb ridicol de replici; sau militând timorat pentru Greenpeace; sau făcând pe detectivul particular. Cert este că reuşeşte mereu să stârnească interesul celor din jur, care îi atribuie purtarea alienantă şi exotică originii sale balcanice. Privită prin ochii acestui emigrant mereu stingher şi nedumerit de reacţiile celor din jur, lumea se învăluie într-un aer de straniu şi personajul prinde la public
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply