„Lecturile” ce compun acest volum sunt dedicate prozei româneşti, cu doar câteva excepţii. Ele au apărut, în ultimii ani, în diferite reviste („Idei în dialog”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, „Luceafărul” − devenit „Luceafărul de dimineaţă”, „Tomis”, „Antiteze”), unele dispărute, din păcate, şi corespund unui decupaj pe care l-am operat în publicistica proprie − întinsă şi destul de risipită. Am adunat câteva din textele de impact în genul cronicii şi al abordării critice mai extinse. Ele reprezintă, în cea mai mare parte, frânturi ale tinereţii mele publicistice şi de aceea se supun, pe alocuri, unui entuziasm interpretativ. Am făcut foarte puţine modificări faţă de versiunile iniţiale, numai acolo unde mi s-au părut absolut necesare. Le prezint acum, împreună, ca pe un fel de ucenicie critică pe lângă „clasici” ai prozei şi eseisticii româneşti, în înţelesul general al termenului. Ei sunt surprinşi într-o cronologie destul de largă şi de aleatorie şi în perspective, cred, din cele mai variate. Recunosc că, cel puţin în eseuri, am căutat zone insuficient acoperite de critica literară şi că m-am lăsat sedus de imaginar şi de antropologie, în multe dintre cazuri. Demersul meu e pus sub dubla metaforă a „dragostei şi drumului” (prelucrată în volum pe textele lui Grigore Cugler), pentru că mi-am imaginat mereu că lectura, chiar când e de plăcere, e un parcurs sinuos, o aventură care te solicită la fel ca una reală, măsurabilă în distanţe şi evenimente. Pe acest drum opririle sunt locurile în care dragostea pentru un autor sau altul, pentru o temă, pentru o abordare te fac să stai şi să reparcurgi textele cu atenţie, lăsând rudimentarul instrumentar hermeneutic pe care-l deţine orice cititor pasionat să lucreze mai aplicat. Abia atunci popasurile presărate de-a lungul miilor de pagini adunate între coperte şi parafate cu titluri şi semnături devin veritabile „staţii de lectură”. La ele doreşti să te opreşti oricând, cu satisfacţia unei călătorii odihnitoare, lângă peisaje dintr-o lume, de-acum, familiară. Pe drumul dintre două cărţi ori chiar pe drumul din interiorul aceleiaşi cărţi poţi constata, uneori, cum se înmulţesc intersecţiile, cum se ramifică intrările, cum prima impresie e complet deturnată sau, dimpotrivă, confirmată. Dar pentru ca toate acestea să se întâmple, e nevoie ca acest sentiment perimat pe care l-am numit aici „dragoste” să fie cât se poate de intens şi de durabil. Cu alte cuvinte, într-o viaţă petrecută printre cărţi, staţiile de lectură îşi schimbă numărul şi ierarhia; dragostea, însă, oricât de patetică ar părea modernilor întârziaţi, rămâne aceeaşi. Fără ea, orice drum livresc s-ar înfunda definitiv.(Adrian G. ROMILA)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply