În România anului 1989, viaţa de zi cu zi înseamnă mai ales frică, lipsuri, uniformizare, compromisuri, umilinţe. Răul şi urâtul sunt dominantele epocii „de aur”, dar nu totul este rău şi urât. Chiar şi în armata regimului, loc al absurdului şi abrutizîrii, pentru ca exista tineri, există şi visuri, dorinţa de a trăi altfel. Revoluţia va însemna o revărsare a acestui şuvoi al vieţii ascunse, cu toate bunele şi relele pe care le antrenează. Pe fundalul acestei perioade de frământări, protagonistul romanului se întoarce cu gândul la anii tinereţii răzvrătite, rememorând pentru a înţelege…
Leave a Reply