De Alexandru Cristian
Civilizaţiile nu mor ele se transformă sau se adaptează. Civilizaţia islamului s-a transformat într-o civilizaţie rigidă, închistată fără o portiţă de scăpare pentru sufletul neliniştit al omului. Marii oameni de cultură scriu pagini despre metafizica şi filosofia istoriei. Poeţii descriu în câteva cuvinte esenţele unei civilizaţii.
Ali Ahmad Sa’īd este considerat drept cel mai mare poet al lumii arabe din zilele noastre. S-a născut în anul 1930, într-un sat de lângă Latakia, oraş martor al violenţelor prezente în sângerosul conflict din Siria. Poetul sirian este descris de critică ca unul dintre cei mai îndrăzneţi şi provocatori poeţi arabi ai zilelor noastre, Ali Ahmad Sa’īd este cunoscut ca Adonis sau Adunis.
Din anul 1980 trăieşte în Franţa şi se luptă pentru schimbarea gândirii lumii arabe şi pentru renaşterea culturii arabe, o cultură arabă sufocată de un fanatism religios rar întâlnit în istorie. Despre Primăvara Arabă, Adonis afirmă că nu a existat nici o revoluţie…ci un cumplit război fraticid între arabi şi că oamenii au schimbat o tiranie politică cu una politico-religioasă.
Recursul la religie cu scop pur ideologic a transformat Primăvara Arabă într-un real infern, afirmă Adonis. Eşecul total al Primăverii Arabe s-a observat în distrugerea fizică şi psihică a popoarelor islamice din Orientul Mijlociu, susţine plin de tristeţe Adonis. Primăvara Arabă a reprezentat o sumă de interese economice şi strategice, omul şi aspiraţiile sale au fost aruncate într-un colţ al istoriei, ni se confesează marele poet.
Autor al unor cărţi de reflecţie despre lumea islamică Adonis afirmă că istoria arabilor este tribală cu puternice influenţe medievale. Gândirea arabă este prizoniera unui spirit tribal şi al unui dogmatism greu de depăşit, ne arată Adonis. Viziunea asupra lumii este una islamică şi religioasă. Adonis observă că islamul a distrus capacitatea omului de a crea, de a gândi, de a visa. Nu mai există scriitori mari arabi în prezent datorită prevalenţei gândirii dogmatice şi ultraortodoxe a religiei islamice.
Islamul şi violenţa este o carte de interogări asupra rolului culturii şi civilizaţiei islamice. Psihanalista Houria Abdelouahed poartă un dialog amical cu unul dintre titanii literaturii arabe.
Adonis recunoaşte valoarea deosebită a textului Coranului, o valoare literară şi stilistică unică în lumea islamică. Nici un poet sau scriitor arab nu a imitat forma şi stilul textului coranic. În Islam violenţa devine sacră, afirmă Adonis referitor la lungile războaie purtate de-a lungul anilor între adepţii profetului Mahomed dar şi a moştenitorilor acestora. În definitiv istoria arabilor este o bătălie pentru primatul istoric şi recunoaştere, şiiţii sau sunniţii la cârma califatului pământean. Un conflict ce macină Islamul de aproape 15 secole.
Jihad-ul este un război împotriva necredincioşilor. Adept al filosofiei occidentale Adonis afirmă că în Jihad găsim Eros şi Thantos. Iubirea/Pasiunea pentru religie şi dorinţa de a strivi orice manifestare împotriva islamului. Islamul a strivit tot ce este artă, natură şi feminitate. Femeia este depreciată datorită absenţei naturii în dogmatica islamică, cugetă Adonis la rolul femeilor în lumea islamică.
Referitor la fenomenul negativ al islamului şi al geopoliticii acestuia, Statul Islamic, Adonis afirmă că acesta este reîncarnarea violenţei medievale. Statul Islamic înseamnă sfârşitul islamului, afirmă Adonis. Acesta explică această afirmaţie prin dorinţa fanatică şi chiar morbidă a unor islamici de a distruge tot în jurul lor. Această dorinţa le va atrage sfârşitul şi ştergerea de pe harta istoriei. Islamul fundamentalist va pieri şi va rămâne o cultură ecletică, elevată şi tolerantă, speră Adonis.
Revoltător este pentru Adonis statutul femeilor în lumea islamică. În islam femeia a devenit mai degrabă un obiect decât o fiinţă, spune Adonis. Dacă poeţii cântă femeia , teologii o obligă să poarte văl, o cugetare extrem de reală a marelui poet. Pentru Adonis islamul este o religie pur masculină, o religie în care femeia are rol decât de a fi însoţitoare a bărbatului şi de-al asculta întru tot şi toate. O aberaţie a naturii şi a istoriei este comportamentul clericilor islamici referitor la statutul femeii. Adonis crede că această trăsătură subliniează puternica ancorare în trecut a religiei islamice.
Islamul şi violenţa este o carte unică prin curajul de descrie adevărurile şi neputinţele paradigmei islamice. Adonis reflectă la înnoirea acestei paradigme, altfel islamul va deveni anacronic şi va fi condamnat să iasă din istorie exact aşa cum a intrat, într-un mod neaşteptat şi neanunţat.
Abisul Istoriei este pentru Adonis scufundarea în adevărul necosmetizat al erorilor gândirii islamice şi al istoriei acesteia.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply