„Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 reprezintă, fară îndoială, un eveniment editorial şi cultural, oferind specialiştilor şi publicului interesat un instrument de informare de prim rang. Lucrare cu caracter de premieră în genul ei, ţinând seama că prin anvergură, prin discernământ şi probitate, nu-i găsim precedente, ceea ce îndreptăţeşte să considerăm că apariţia acestui mare Dicţionar marchează o dată”.
„Primul mare merit al Dicţionarului este că ne redă încrederea în munca desfăşurată în echipă şi în eruduţie […]. Contribuţia Dicţionarului la dezvoltarea istoriei şi criticii literare române va fi considerabilă; asemenea instrumente de lucru fac să dispară improvizaţia, erudiţia măruntă, impresionismul. Un dicţionar ca acela pe care l-a elaborat colectivul de la Iaşi ne dezvăluie faptul că nu există un antagonism între critica artistică şi cercetarea erudită, ci un conflict ireductibil între critica impresionistă, care ignoră contribuţia predecesorilor, şi critica erudită, practicată de specialişti, de oameni care s-au dedicat fenomenului artistic, aşa cum s-a conturat el de-a lungul secolelor, prin munca scriitorilor şi a celor care au dat dimensiuni colective relaţiei scriitor – cititor. Un asemenea instrument de lucru cultura noastră nu 1-a dobândit de mult”.
„Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 este o operă cu care cultura noastră se va putea oricând mândri. Cu această operă monumentală se inaugurează o nouă fază în elaborarea lucrărilor de acest fel de la noi, care nu mai pot fi, de aici înainte, nici simple însăilări de fişe, lacunare, vindicative uneori, linguşitoare alteori, dispuse într-o ordine relativă, şi nici colecţii de afirmaţii hazardate. Noul dicţionar biruie prin sobrietate, fară să fie tern, prin temeinica şi întinderea extraordinară a informaţiei, prin rigoare tehnică şi printr-o mare probitate profesională”.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply