Isaiah Berlin – Simţul realităţii

Cartea de faţă este o culegere de nouă eseuri ale lui Isaiah Berlin, autor a cărui operă este remarcabilă deopotrivă prin erudiţie şi prin vastitatea domeniilor abordate. Eseurile reunite în acest volum analizează geneza şi evoluţia unor curente de gândire care au influenţat în mod explicit sau latent mentalitatea contemporană, precum socialismul, romantismul sau naţionalismul. Simţul realităţii oferă cititorului român ocazia familiarizării cu un studiu tipic de istorie a ideilor: evoluţia ideilor în istorie şi influenţa lor asupra practicii umane se produc în moduri adeseori nebănuite atât de autorii, cât şi de adepţii sau adversarii lor fanatici. Ideile, răstălmăcite sau doar interpretate în noi contexte, au o viaţă proprie şi un destin, în fond, imprevizibile. Ele devin mari presupoziţii, împărtăşite tacit atât de mentalităţile colective, cât şi de intelectuali, originea lor fiind adeseori uitată. Legat de caracterul imprevizibil al evoluţiei ideilor, „tema” centrală – dacă dorim neapărat să identificăm vreuna – a studiului lui Isaiah Berlin este respingerea reducţionismului ştiinţific în practica politică, a încercărilor de a proiecta sau raţionaliza teoretic în mod exagerat viaţa socială sau practica...

Guy Debord – Societatea spectacolului

În această carte în care nimic n-a fost corectat în toate cele douăsprezece reeditări franţuzeşti, nu-i nimic de schimbat. Mă felicit să fiu un foarte rar exemplu contemporan de autor care a scris fără a fi imediat contrazis de evoluţia evenimentelor şi vreau să spun nu contrazis de o sută sau de o mie de ori, ca atâţia alţii, ci nici măcar o singură dată. N-am nici o îndoială că deplina confirmare a tuturor tezelor mele are a continua până la sfârşitul acestui veac, ba chiar şi în cel următor. Motivul este simplu: am înţeles elementele constitutive ale spectacolului „pe parcursul mişcării lor şi, prin urmare, prin ceea ce au ele vremelnic”, adică abordând ansamblul mişcării istorice care a dus la edificarea acestei ordini şi care în prezent a început să...

Gabriel Liiceanu – Declaraţie de iubire

„Paginile acestei cărţi s-au născut dintr-o idee simplă: fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viaţă), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur şi simplu în viaţă. Dacă ura celorlalţi – covârşitoare uneori -, invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt. Despre aceşti oameni este vorba în această carte. Ei poartă numele de Monica şi Virgil lerunca, Noica, Sebastian sau Cioran, Henri Wald, Andrei Pleşu sau Horia Bernea. Alteori sunt anonimi, sunt oameni aruncaţi în gropile comune ale istoriei şi pe care numai iubirea, ca revers al urii care i-a împins acolo, îi poate readuce în amintirea noastră.“ (Gabriel LIICEANU) Order Declaraţie de iubire Preţ @ RON32,00 Qty: Adauga in cosul de...

Când spiritul de grup întunecă judecata

Horaţiu Pepine Remarcam într-un articol mai vechi că intelectualii care se revendică de la dreapta evită, în general, discuţia despre subiectele dureroase (sărăcia, inegalitatea socială, munca salariată etc.) îngăduind oponenţilor de stânga să preia iniţiativa. Arătam, în plus, că tăcerea intelectualilor de dreapta prilejuieşte o dizgraţioasă asimetrie care opune unor autori implicaţi în tematica socială ca G. M. Tamas sau Claude Karnoouh, doar pe liderii politici ai momentului, Traian Băsescu, Elena Udrea sau Ioan Botiş. Urmarea a fost o tumultoasă replică din partea lui Dragoş Paul Aligică, care îmi impută că nu recunosc valoarea dreptei intelectuale, atribuind, chipurile, stângii o nemeritată superioritate. Este o răstălmăcire stângace. O lectură fie şi neatentă a textului dovedeşte că nu m-am referit nicidecum la “dreapta intelectuală românească”, aşa cum sugerează încă din titlu, ci la o sumă de intelectuali care se revendică de la dreapta, ceea ce este, evident, altceva. N-am avut în vedere o realitate impersonală cum ar fi “viaţa intelectuală din România” sau “mişcarea dreptei intelectuale”, ci o societate concretă, cu figurile ei proeminente, care, prin gesturi şi discurs, îi orientează acesteia preocupările. Dacă nu ar fi comis abuzul graţios de a invoca relaţia noastră de amiciţie, probabil că nici nu aş fi răspuns. Dar aşa mă văd obligat să-i întorc amabilitatea. Să arăt mai întâi că Dragoş, cam neglijent cu propria-i reputaţie, îşi construieşte expunerea pe un sofism. Stabilind, ilicit, echivalenţa între două lucruri diferite ca natură (viaţa intelectuală pe de o parte şi intelectualii pe de alta), el documentează apoi, abundent şi redundant, aserţiuni deduse dintr-o premisă falsificată. E profitabil aşa: dacă intelectualii sunt fatalmente puţini, “dreapta intelectuală” în schimb e o etichetă generoasă în care încap şuete pe bloguri, mici recenzii, polemici de ocazie şi orice altceva fără distincţie. Amicul meu pare totuşi exigent atunci când acordă un spaţiu larg unei dări de seamă privind activităţile organizate în...

Gary Chapman – misionarul iubirii, la Bucureşti

Când am scris ImpostURA, nu m-am gândit că voi asista la o explozie a grotescului pe scena publică. Nu mi-am imaginat că televiziuni serioase pot prezenta eliberarea Irinucii ca pe o epopee naţională. Casa din Izvorani a ajuns un Bevery Hills. Mai mult, au apărut ca furncile Ayatollahi  ai binelui, născuţi din mizerie. Falşi moralişti ocupă scena. Tiriplici comedianţi, care altă dată nu ar distra nici copiii în parc, fac pe importanţii. E o înghesuială de nedescris sub reflector. Mă şi mir că nu se prăbuşeşte scena de carnaval. Într-o astfel de comedie a absurdului, soseşte la Bucureşti un moralist autentic. Pastorul Gary Chapman este un practicant al binelui şi un pasionat al împărtăşirii iubirii celorlalţi. Pentru că este autentic, a şi vândut peste şase milioane de exemplare din cartea sa Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-ți exprimi față de partener implicarea trup și suflet. El nu scrie despre ură, precum alţii, care practică ceea ce hulesc în scris. Nu face declaraţii de iubire de conjunctură. Nu se apropie de oameni numai pentru a da bine la public. Acum Gary Chapman vine şi la Bucureşti. La Bookfest. Să ne...

Cristian Bădiliţă – Degetul pe rană şi alte dezintoxicări antipolitice

Critic neiertător al disfuncţiilor unei societăţi în tranziţie, Cristian Bădiliţă pune cu precizie degetul pe răni nevindecate, din toate ariile de manifestare a corupţiei, de la cea politică şi economică, omniprezente, până la cea intelectuală, încă şi mai gravă. Poţi să-l admiri pe Cristian Bădiliţă. Poti să-l deteşti. Un singur lucru este imposibil: să-l ignori.   Cristian Bădiliţă, n. 1968. Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise (Paris, Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa; trad. românească, Polirom, 2006). Coordonator al traducerii Septuagintei în cadrul New Europe College, Bucureşti. Realizează o traducere comentată a Noului Testament în româneşte. Conduce revista de informaţie şi analiză cultural-religioasă Oglindanet (www.oglindanet.ro). Coordonează colecţia „Pontus Euxinus” la Editura Beauchesne din Paris. Colaborări, cursuri şi conferinţe în România, Franţa, Italia. de acelaşi autor: Noul Testament – Evanghelia după Ioan Serafita. Concert pentru harfă şi ghilotină Pe viu despre Părinţii Bisericii Nodul gordian Apocalipsa lui Ioan în tradiţia...