Mopete. Un exerciţiu de admiraţie

Radu Vancu Prin primăvara lui ’97, l-am oprit în timp ce cobora scările Facultăţii de Litere din Sibiu. A acceptat să se uite peste poemele mele şi am stabilit să-l sun a doua zi. Îmi pusesem, fireşte, speranţe abstruse în verdictul lui, care a sunat liniştit şi ferm: „Domnule, îmi pare rău, poemele dumneavoastră nu sunt bune”. I-am mulţumit şi am închis, eram convins că se înşeală. Nu se înşela, erau într-adevăr proaste. Prin toamnă, l-am invitat pe Mircea Ivănescu la cenaclul nostru studenţesc. Făcusem o asociaţie, ICAR, şi desfăşuram prin ea tot soiul de activităţi, cum ar fi, de pildă, un concurs naţional de eseuri privitoare la opera lui Cioran; din juriu făceau parte Matei Călinescu, Irina Mavrodin şi Mircea Ivănescu. Printre activităţile ICAR-ului se regăsea şi acest cenaclu studenţesc, la care invitam din când şi scriitori consacraţi; Mircea Ivănescu a venit aici de două ori. În toamna lui ’97, când a venit prima dată, i-am dat alt caiet mâzgălit cu texte noi-nouţe. M-a privit curios. „Nu tot dumneavoastră mi-aţi dat poeme?” Am făcut pe niznaiul, mă temeam c-o să refuze să le citească şi pe acestea. O prietenie îndrăgostită Când am vorbit din nou la telefon, s-a arătat interesat. Am stabilit o întâlnire la Biblioteca Franceză, care pe vremea aceea se afla în parcul Astra, unde e astăzi librăria-cafenea „Erasmus”. Mi-a făcut un fel de fişă tipologică, m-a întrebat în ce limbi citesc, despre ce poet român aş vrea să scriu un eseu (i-am spus că despre Emil Botta – erau, ah, vremurile în care juram pe barochiştii fantaşti şi histrioni…), iar în final a condiţionat eventualele noastre întâlniri ulterioare de un eseu pe care trebuia să-l scriu pornind de la o comparaţie între două pasaje indicate de el din memorie (era practic primul meu contact cu fabuloasa, funesiana memorie ivănesciană), unul din „Ştiinţa voioasă” şi altul...

Sergiu Selian – Destinaţia: Australia

Sergiu Selian a emigrat în Australia în 1995 şi de atunci a încercat să familiarizeze publicul românesc cu istoria, societatea, cultura şi ciudăţeniile acestei ţări-continent prea puţin cunoscute la noi. În Destinaţia: Australia scriitorul îşi continuă demersul şi creează o punte de legătura între cele două ţări, cea natală şi cea adoptivă, prezentând personalităţi din diaspora românească din Australia sau artişti români care au reuşit să uimească publicul de la Antipozi. O carte fascinantă, plină de întâmplări şi culori de sub un alt soare, foarte...

De ce scriitorii români nu au succes în lume?

Culturile mici au avut mereu complexul izolării. Dar asta nu le-a limitat telentelor literare accesul la marea literatură. Vargas Llosa, prezent la Neptun, în urmă cu mai mulţi ani, avea să mărturisească faptul că doar venirea în Europa occidentală i-a organizat viaţa şi i-a deschis uşile spre marea performanţă. Ceea ce se întâmplă azi cu poveştile suedeze arată că o ţară poate izbândi în afară doar dacă are un deschizător de drum. Casele editoriale vestice nu sunt case de binefaceri. Ele fac bani, nu se joacă. Scriitorul este la ei, nu la noi, un simbriaş care produce o operă. Ulterior, profesioniştii marketingului fac pârtie în piaţă. Autorul are misiunea de a scrie şi de a se prezenta bine. Marile edituri ale lumii nu caută simpli scriitori, ci personalităţi. Aici e marea problemă a autorilor români. Ei nu ştiu să se prezinte nici măcar publicului românesc. Nu au plăcerea lecturilor publice. Poate şi lipsa banilor îi izolează. Oriunde în lume, cititorul vrea să-şi cunoască autorul. Vrea să se fotografieze cu el, să-l audă, să-l simtă, mai precis să-l cunoască. În recentul turneu de promovare a ultimei mele cărţi Ţigara unui viitor de paie am întâlnit mulţi iubitori de literatură, dornici să cunoască mai mult, să-şi împărtăşească ideile şi angoasele. Pe drumul de întoarcere mă  gândeam la acel candidat la preşedinţia Americii care spunea că dacă ar reuşi să dea mâna şi să schimbe opinii cu 200 de milioane de oameni ar câştiga detaşat. Aşa-i. Eroii trebuie cunoscuţi. Un scriitor care strânge mâna a cel puţin 10.000 de cititori pe an e imposibil să nu vândă un tiraj consistent. Dar pentru asta trebuie muncă şi bani de deplasări. Ştiu că scriitorul este un creator, la fel ca un pictor, un cântăreţ sau un arhitect. Dar faţă de ceilalţi, are bariera limbii. Oricât de bine ar cunoaşte o limbă străină nu ar...

Ananda Kentish Coomaraswamy – Nimicirea de sine

Traducerea de faţă îşi propune să prezinte cititorului român o serie de probleme din sfera metafizicii tradiţionale şi deci a gândirii tradiţionale creştine, islamice, hinduse şi buddhiste. Volumul grupează  studii şi...

Iulian Chivu – Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart

În Spiritul pendulator, autorul adună, distribuindu-le pe trei capitole, eseuri şi articole de etnologie şi etnosofie în care îşi continuă preocupările şi observaţiile legate de constante ale etnologiei româneşti şi reorientări ale tinerilor etnologi români în spiritul cercetărilor occidentale, continuă preocuparile din Semioza şi deictica semnului în câteva teme de la graniţa etnologiei lingvistice (cap. Verba dicendi), ca mai apoi (cap. Nefericirile gândului), în paisprezece eseuri, să se lanseze în tot atâtea probleme ale cugetării de largă respiraţie...

Chatterji C. J. – Filozofia esoterică a Indiei

În prezentul volum, autorul prezintă sub o formă generală, accesibilă unui larg număr de cititori şi adaptată mentalităţii occidentale, filozofia ezoterică a Indiei de pe poziţia unui idealism vedantin, care îşi are izvorul în scripturile revelate ale Indiei, Vedele. Order Filozofia esoterică a Indiei Preţ @ RON10,00 Qty: Adauga in cosul de...