Lucian Boia – Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre

Cartea profesorului Lucian Boia a apărut mai întâi în Franţa. Originalul savant, iniţiator al unei discipline, istoria imaginarului, ne surprinde, ne intrigă şi ne delectează încă o dată. Cum să nu te intereseze să afli cum şi în ce pliu al timpului istoric real au luat naştere legendele şi miturile cel mai larg răspândite? Invitându-ne la o lungă călătorie iniţiatică şi recurgând în permanenţă la exemple, autorul trece în revistă toate acele fascinante creaţii născute din mariajul fanteziei omeneşti cu istoria. De la amazoane la extratereştri, de la cinocefali la mutanţi, de la sălbatic la supraom, fiecare exemplar e cercetat cu răbdare şi migală de pedant om de ştiinţă. Ironia fină şi verva sa bine-cunoscute nu lipsesc nici din această carte, pentru toate vârstele şi gusturile. Iar expediţia pe care ne-o propune ea reprezintă de fapt o descoperire a spiritului uman şi o incursiune în sufletele noastre. „Omul diferit este un martor al istoriei, înregistrându-i cu fidelitate oscilaţiile, ca şi atitudinile schimbătoare ale spiritului uman. Este însă în acelaşi timp şi un martor al permanenţelor, punând în evidenţă unitatea şi continuitatea fundamentală care îi apropie pe oameni, indiferent de secol şi spaţiu de civilizaţie. Prin nenumăratele sale materializări, Omul diferit dovedeşte, în chip paradoxal, că omul real, creatorul său, deşi el însuşi mereu diferit, mereu altul, rămâne totuşi, în esenţă, acelaşi.“ (Lucian BOIA) de acelaşi autor: Sfârşitul Occidentului? De ce este România altfel? Istorie şi mit în conştiinţa românească Germanofilii România, ţară de frontieră a Europei Capcanele istoriei Explorarea imaginară a spaţiului Istoriile mele Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre Jules Verne Două secole de mitologie naţională Franţa, hegemonie sau declin? Occidentul Mitologia ştiinţifică a comunismului Omul şi clima Tinereţe fără bătrâneţe Jocul cu trecutul Mitul democraţiei Napoleon III cel neiubit Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit Order Între înger şi fiară...

Steinhardt – Critică la persoana întâi

Asumarea explicită şi cu obstinaţie de către N. Steinhardt a «statutului» de diletant în critică, dar şi în literatură în general, face parte – aşa cum a remarcat, printre alţii, şi Ion Bogdan Lefter – dintr-o autentică şi fecundă strategie. Virtuţile acestei strategii au fost devoalate de Steinhardt, el subliniind libertatea de mişcare pe care i-o asigură rămînerea în afara...

Florin Dumitrescu – Primul meu job

„Primul job: pentru unii, primul ciubuc, pentru alţii, primul gheşeft, pentru cei mai mulţi prima leafă. Iată trei cuvinte româneşti nu tocmai neaoşe (unul e turcesc, altul idiş şi altul săsesc la origine) pentru a exprima diverse modalizări lucrative, diverse tipuri de contract, mai mult sau mai puţin tacit. Le-am inclus pe toate în anglicismul job, folosit de tinerii de azi, din păcate pentru a exprima ceva tot mai rar şi greu de obţinut… O frescă a experienţelor, o simfonie a vocilor, un continuum al istoriilor (subsumate Istoriei) – acesta e efectul de ansamblu. Providenţial (sau… poate nu), pentru mulţi dintre coautori, primul job a semnificat o conectare emblematică la evenimentele epocii. Antoaneta Ralian a fost repartizată, după Facultatea de Filologie, taman în nou-înfiinţata inchiziţie stalinistă a cărţilor. Peste ani, în mod ironic, avea să traducă unele dintre tomurile pe care le-a pus atunci la index. Marius Chivu a făcut parte din echipa care a pus primele peoplemetere în Bucureşti, participând, din tranşeea simplului executant, la instaurarea unui alt tip de dictatură culturală – cea a măsurătorilor de rating TV. Angajat în port, T.O. Bobe a trecut prin plaivaz exportul de autovehicule al patriei socialiste pe mai bine de un an. Iulian Comănescu a devenit jurnalist profesionist pe redutele unui ziar studenţesc „care a făcut Revoluţia”, apoi toate evenimentele lui ’90. Robert Şerban a ajuns herald al primăriei timişorene împins de elanul revoluţionar al aceloraşi ani istorici. Seminaristul Felix Tătaru pune bazele unei librării în Buzău, doar cu elan… şi cu un rucsac de cărţi de la Bucureşti. Tot cam pe atunci, Bogdan-Alexandru Stănescu multiplică şi comercializează casete audio, într-o situaţie de legalitate incertă. Mulţi dintre noi au lucrat ca simpli vânzători: Andra Matzal a vândut pantofi, Marius Cosmeanu – lapte, Lorena Lupu – carne, iar eu – confecţii de damă. Luiza Vasiliu a servit într-o pizzerie din Germania,...

Alex Leo Şerban – Mica dietetică

Mica dietetică este un volum care reuneşte cele mai frumoase microtexte scrise de Alex. Leo Şerban în ultimii cinci ani. O mică bijuterie, un spectacol strălucitor de inteligenţă, rafinament, farmec stilistic şi umor fin, cartea este un „manual” esenţializat de hedonism light, răsfăţat şi dezinvolt. Veţi putea gusta câte puţin din fiecare: liste de oameni, obiecte, locuri care îi plăceau sau îi displăceau, elogiul Elodiei, 10 motive pentru care fotbalul este detestabil, facebookizarea lumii, despre importaţa schimbării ideilor ca pe cămăşi, odă şlapului, declinul huiduielii şi multe alte bunătăţi. Le puteţi consuma liniştiţi cu voluptate, sunt dietetice. Pentru că, vorba lui Alex. Leo Şerban, „small is beautiful”. „N-avea prejudecăţi, n-avea crispări estetice sau ideologice, n-avea inhibiţii „principiale”. Era gata să experimenteze, să accepte surpriza, să rişte. Dar o făcea înzestrat cu o cultură solidă, cu fineţe şi haz, cu stil. Rareori am văzut un personaj în care actualitatea imediată şi atemporalitatea să coexiste atît de armonios. Leo era simultan „la curent” cu tot şi „nicely old-fashioned”, „enfant terrible” şi interlocutor „vieux jeu”. Avea talentul rar al frondei fără stridenţă, al agresiunii politicoase, al subminării regulilor, fără urmă de grosolănie. Totul, în alcătuirea lui Leo, era de ordinul excepţiei, al neconformităţii. Dar nu ştia să fie nici înfumurat, nici indiscret, nici trivial. Era o „pasăre rară”, tot mai rară, în lumea contemporană. Lecturile lui erau abundente şi voluptuoase, frecventarea asiduă a literaturii nu-i anesteziase – cum se întîmplă de obicei – pasiunea (şi competenţa) pentru cultura vizuală. Dimpotrivă. Era un „expert”, un „connaisseur”, un rafinat. În plus, avea un umor savuros şi un tip de bună dispoziţie, de afabilitate, care contamina rapid societatea în care se mişca.” (Andrei...

Alexandru Paleologu – Despre lucrurile cu adevărat importante

Realitatea cea mai de preţ, realitatea, repet, este sufletul. A nu ţi-l «pierde», a ţi-l salva, a ţi-l mântui, e dintotdeauna marea temă a conduitei morale şi a soteriologiei, fie de natură laică, fie religioasă. Nu există nenorocire mai mare decât cea de a-şi «pierde sufletul»; a nu înţelege asta, a fi indiferent la pierderea propriului suflet, e pur şi simplu imbecilitate; imbecilitatea nu e niciodată o scuză, ci o circumstanţă agravantă. Order Despre lucrurile cu adevărat importante Preţ @ RON16,95 Qty: Adauga in cosul de...

Octavian Paler – Vremea întrebărilor

În articolele reunite în acest volum, publicate între 1990 şi 1994, Octavian Paler rememorează o serie de evenimente care au marcat istoria românească de după decembrie ’89. Fără să facă analiza politică sau să emită judecăţi şi clasificări definitive, Octavian Paler încearcă să răspundă unor întrebări care ne preocupau pe toţi în acea perioadă. De la informaţiile contradictorii despre evenimentele din decembrie pînă la reticenţele unor ţări vizavi de intrarea României în Uniunea Europeană, de la portretele unor oameni politici marcanţi pînă la nemulţumirile oamenilor obişnuiţi, volumul schiţează tabloul, pe alocuri sumbru, al unei perioade aflate sub semnul provizoratului şi al incertitudinii. Order Vremea întrebărilor Preţ @ RON39,95 Qty: Adauga in cosul de...