Eugen Istodor – Vieţaşii de pe Rahova. Din mărturiile unor condamnaţi pe viaţă

O carte cu totul inedită despre, de fapt, cu acei oameni care, pentru că au făcut din excepţie – de la normă, lege, morală – un mod de viaţă, au primit pedeapsa maximă: puşcărie pe viaţă. Cum au ajuns aici? Ce mai poate să însemne „viaţă” pentru ei? Cum îşi păcălesc timpul închis între zidurile închisorii? „Vieţaşii” se dedau acum la povestit, unii contra cost (ţigări, ness, chiar o pereche de adidaşi 42 ori de pantaloni XL), alţii pe gratis, toţi însă cu un firesc năucitor, datorat cu siguranţă autorului interviurilor, prezenţă şi călăuză discretă în penitenciarul de maximă siguranţă Rahova. Order Vieţaşii de pe Rahova. Din mărturiile unor condamnaţi pe viaţă Preţ @ RON29,95 Qty: Adauga in cosul de...

Tudor Octavian – Alte povestiri la cafeaua de dimineaţă

„Povestirile acestea îţi pot lăsa, într-o pagină şi jumătate, sentimentul acelei «alterităţi» a contingentului pe care ţi-l creează marea literatură. Cred că aici se poate dovedi măiestria acestui scriitor: face într-o pagină ceea ce alţii nu reuşesc în două mii.” (Bogdan-Alexandru Stanescu) Order Alte povestiri la cafeaua de dimineaţă Preţ @ RON29,50 Qty: Adauga in cosul de...

Tudor Octavian – Povestiri la cafeaua de dimineaţă

Textele din acest volum au fost publicate iniţial în Jurnalul Naţional, în perioada 1 iunie 2006 – 1 august 2007.   Order Povestiri la cafeaua de dimineaţă Preţ @ RON27,95 Qty: Adauga in cosul de...

Daniel Dăianu – Ce vom fi in Uniune. Pariul modernizării României

Volumul reuneşte articole apărute în Jurnalul Naţional şi Ziarul Financiar în perioada ianuarie 2004 – februarie 2006, avînd ca temă integrarea României în spaţiul economic şi politic al Uniunii...

De ce tace intelectualul român în sinecură?

Mircea Eliade avea să spună că ei, cei din generaţia Criterion, fac parte din prima şi ultima generaţie fericită de intelectuali. Da dar atunci era Regele, acum preşedintele. Prin Fundaţiile Regale se dădeau burse, prin cele prezidenţiale se oferă azi sinecuri. Posturi călduţe prin  ambasade, consulate şi alte acareturi diplomatice. Asta când nu au fost cocoţaţi stimabilii pe liste parlamentare. Au luptat băieţii cu pana şi au ajuns la Cotroceni pe scut. Istoviţi de propagandă, acum tac. Mi-e dor de larma mediatică a lui Traian Ungureanu, de filosoful crud, istoric al canibalismului, Cătălin Avramescu, de scriitorul Vasile Popovici care îşi face siesta eseistică departe de Orizontul cultural care l-a propulasat. Ioan T. Morar e ocupat de noua poziţie consulară, de lupta cu viezurele mov şi cu decolteul franţuzesc al Coastei de Azur. De ce tac onorabilii? Nu mai au nimic de spus? Au mai rămas doar câţiva să ţină steagul propagandei portocalii. Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş fac tururi de forţă prin ţară, fireşte nu îşi pun problema „cine plăteşte motorina”. Îmi place de mor componenţa pomelnicului săptămânal al lui Volodea. Neamţu, Aligică, Statomir, Vasile, Pătrăşconiu stau de-a dreapta tatălui, unşi cu mirul anticomunismului de mucava, sunt gata să urce la CERumenul prezidenţial. Sufocaţi de indignare, mai au până la trecerea lor pe listă. Aşa că încă mai luptă. Cine drac îi ascultă pe...

Adio, Costi Stan!

L-am cunoscut recent pe Costi Stan, în urma unei altercaţii cu Doru Braia. Oameni maturi. Săreau unul la celălalt ca nişte cocoşi. „Nu sunteţi zdraveni la cap!” Le-am zis atunci. O seară întreagă am asistat la ciorovăiala celor doi. Personalităţi puternice. Mi-am dat seama. Nu ceda nicicunul. L-am sunat pe Doru Braia să-i spun că nu mai are cum să se revanşeze faţă de Costi Stan pe care l-a făcut scriitor de duzină. Oamenii trec, în urma lor rămân amintiri. Am primit Gde Bucharest fără autograf. De la Costi Stan am învăţat că volumele tot la anticariat ajung cu sau fără semnătură. E păcat să se rupă o pagină, zicea el....