Discursul Regelui – lecţie pentru viitorime

Au trebuit să treacă 20 de ani de democraţie, pentru ca de la tribuna Parlamentului să se audă cel mai exemplar discurs ţinut vreodată. Într-un discurs de doar opt minute, M.S. Regele a cuprins ce alţii nu au potut rosti în două sau mai multe mandate. Simplu, concret şi la cestiune. Celest, într-un singur cuvânt. Regele nu este un mare orator, dar vibraţia sălii, zecile de minute de aplauze, împăcarea care a domnit peste grupurile politice, toate au un singur adevăr: Regele e un Augustus. Nu numai pentru istorie, ci pentru întreaga viitorime, discursul Regelui va rămâne un reper. O lecţie de patriotism, de nobleţe şi spiritualitate, de cunoaştere a României porfunde, dar şi un exemplar manual de comunicare. Generaţiile care vor veni, fie că vor să acceadă la funcţii reprezentative, vor avea de acum un reper. O lecţie de comunicare. În cuvinte simple, bine ticulite, a făcut un Raport de ţară, ce nu au reuşit diviziile de insurgenţi ale vremelnicilor uzurpatori. Civism, etichetă, patriotism. continuare:...

Lăsaţi-ne să ne omagiem Suveranul!

În ziua de 25 octombrie 2011, noi – credincioşi principiilor Apostului Pavel – cei care suntem împreună pentru Adevăr, ne sărbătorim Suveranul. Înainte de a ne fi plăcută nouă, Majestatea Sa Regele Mihai l e plăcută lui Dumnezeu, cel care i-a dat o viaţă lungă pentru a ne îndrepta rătăcirile şi a ne lumina Calea. Noi Îl iubim şi El ne iubeşte pe noi. Vrem să ne împărtăşim orele de iubire în taină. Însufleţiţi în suflet, vorba lui Iuliu Maniu. Să ne privim lung şi să ne îmbrăţişăm discret gândurile. În pace şi onor. Fără tulburări şi paradă. Nici când a fost forţat să plece, nu ne-am ţipat disperările. Noi n-am ucis pe nimeni în numele Adevărului. N-am hulit, n-am pedepsit, nu ne-am răzbunat. Tăcutele noastre familii au sărutat şina Diktatului şi s-au retras în sine, plângând.  Pentru simpla cădere a lacrimilor, bunicii noştri au fost ridicaţi şi duşi în bejenie sau la Canal. Mulţi nu s-au mai întors. Părinţii au pierdut aproape totul. Le-a rămas doar credinţa. Prin noi, ei vor să se mărturisească în ceas de Domnul ales, Regelui. L-au venerat tăcând sau chiar murind. Noi îl iubim trăind şi respirând alături de El. De ce să fim huliţi? Pentru că vrem să ne legăm sufletele pline, altfel decât se face în lumea voastră goală? Sau plină de sclipici? continuar—–>...

Jean Lorin Sterian – Antume

“Antume”, perechea incitantului volum “Postume”, porneste de la articolele semnate Jean-Lorin Sterian si publicate pana in 2008 in publicatia 24FUN. Cu umor si ironie, asa cum ne-a obisnuit inca din romanul “Lorgean”, Jean-Lorin Sterian abordeaza o arie diversa de teme urbane, precum publicitatea, preferintele muzicale ale romanilor, jurnalismul, pub-urile, evenimentele mondene sau rostul si soarta trend-urilor. Citind “Antume”, nu ai cum sa nu descoperi cel putin o idee asupra careia ai reflectat si tu, la randul tau. Cu adevarat o carte de citat, dupa a carei lectura te vei descurca mult mai usor in jungla...

Metamorfoze ale profesorului Tismăneanu (Este Vladimir Tismăneanu un Serghei Mizil cu doctorat?)

Bogdan Duca Care este diferenţa dintre cei doi foşti colegi şi vecini, Vladimir Tismăneanu şi Serghei Mizil?  Primul îşi întrebuinţează amintirile din copilărie pentru a îşi construi o carieră academică, celălalt le foloseşte pentru a îşi face publicitate afacerii sale. Fiecare dintre cei doi reuşeşte să trăiască bine, speculând propriul trecut. Diferenţa vine din modul în care cei doi încearcă să instrumentalizeze amintirile din „epoca de aur”.   Inutilitatea comunismului. Utilitatea nostalgiei   Niciunul din cele două personaje mai sus citate, ca şi mulţi alţi foşti nomenclaturişti promovaţi de mass media ultimelor luni, nu este un comunist nostalgic. Nici nu ar avea de ce. Ambii trăiesc mai bine decât au trăit părinţii lor în momentele lor de glorie din timpul regimului comunist, iar libertăţile oferite lor de democraţie sunt net superioare privilegiilor oferite nomenclaturii.   Dar atât Vladimir Tismăneanu cât şi Serghei Mizil au nevoie de memoria, periodic reactivată, a vieţii sub comunism. Publicul lor nu este acelaşi. Vladimir Tismăneanu se adresează unui public cultivat, alcătuit preponderent din anticomunişti. Serghei Mizil are un public mult mai generos: cel al cetăţeanului român mediu, ale cărui amintiri din copilărie şi primă tinereţe sunt strâns şi de multe ori chiar instituţional legate de regimul comunist.Câte poveşti de dragoste nu s-au înfiripat prin tabere de pionieri? Câte amintiri frumoase nu s-au zbătut să rămână vii din stagiile de muncă silnică prin CAP-uri la care erau supuşi elevii, sau chiar din odiosul stagiu militar?   Declinul unei cariere ştiinţifice….     Dacă lui Serghei Mizil această administrare profitabilă a memoriei din comunism îi iese, efortul lui Vladimir Tismăneanu nu este încununat de acelaşi succes. Vladimir Tismăneanu nu convinge. Sau, dacă convinge, trebuie să o facă invocând o autoritate instituţională, fie că este ea IICCMER-ul, sau chiar instituţia Preşedintelui. Nu există dezbatere publică pe tema comunismului în care Vladimir Tismăneanu să nu apeleze la argumentul...

Sorin Antohi – Ioan Petru Culianu. Omul şi opera

Volumul propune cititorului român o cale de acces către personalitatea şi opera lui Ioan Petru Culianu. Studiile îşi desfîşoara parcursul specializat care va duce la alte încheieri solide, de aşteptat la noi mai cu seamă de la generaţia încă în formare, în ţară şi în...

Bobi – Voi n-aţi întrebat, Fără Zahăr vă răspunde. Cu 40 de caricaturi de Jup

Volumul reuneşte textele publicate de Bobi şi Bobo de la Fără Zahăr în Suplimentul de cultură, de la primul număr pînă la începutul anului...