Alain Besancon – Sfânta Rusie

De ce vorbim despre sfânta Rusie şi Rusia eternă, de ce folosim atât de des expresia sufletul rus când analizăm un roman de Tolstoi, o piesă de Cehov sau un balet de Ceaikovski? De ce atribuim acestui suflet calitatea de mistic? Sunt doar nişte formulări, s-ar putea spune, dar asta nu înseamnă că nu au o istorie. Alain Besançon urmăreşte destinul complicat al acestor idei de-a lungul secolelor, încercând „să vorbească în cunoştinţă de cauză“ despre un popor şi o cultură adesea judecate în funcţie de clişee sau pasiuni falsificatoare. Rusia, pare să pledeze autorul, nu trebuie admirată sau detestată decât pentru ceea ce este ea cu adevărat. Cititorul român, care astăzi se poate plasa la rându-i pe poziţia „străinului“, va găsi în acest eseu, printre rândurile pasionantului excurs în religia, cultura şi politica Rusiei văzute din perspectivă franceză, o analiză lucidă a multor „puncte nevralgice“ care-l privesc sau l-au privit în mod direct: impactul pe termen lung al minciunii comuniste, al confuziei dintre limba naturală, limba de lemn şi cele două variante false ale lor, graniţa firavă între aparenţă şi esenţă în procesul de modernizare/reconstrucţie a spaţiilor fost-comuniste, rolul ortodoxiei şi al Bisericii Ortodoxe în evoluţia mentalităţilor. „Occidentul a fost fascinat de Rusia. Din prima clipă când a luat contact cu ea, s-a întrebat cu cine are de-a face. A fost atras şi s-a temut de ea. A încercat s-o includă în lumea lui, a încercat s-o expulzeze; n-a reuşit nici una, nici alta. […] Rusia a încercat să dea «străinilor» o imagine falsă despre ea însăşi. Aşa-numiţii străini s-au plâns dintotdeauna de «minciuna rusească». «Am fost păcăliţi» este însă o explicaţie prea simplă, ba chiar simplistă, a erorilor pe care le-au făcut.“ (Alain Besançon) „Rusia este o prismă în care distingem o parte esenţială din identitatea noastră de europeni. Eseul lui Alain Besançon, aflat la intersecţia dintre...

Cezar Paul Bădescu – Umbre pe ecranul tranziţiei

Televiziunea rămâne cel mai puternic comunicator public, deşi Internetul vine tare din urmă. La rândul lui, televizorul este obiectul în faţa căruia oamenii petrec ore întregi pe zi. Privitorul riscă, mai mult ca oricând, să se transforme într-un potato couch, o legumă bipedă înarmată cu o telecomandă. Şi nu e singurul risc – nici pe departe. Televiziunea nu mai e de mult doar o variantă de divertisment sau un instrument de educare. În ultimele decenii, rosturile ei s-au diversificat, şi nu neapărat în bine. Probabil că tocmai asta l-a făcut pe Noel Coward să ricaneze: „La televizor trebuie să apari, nu să te uiţi“. Plecând de la spusa lui Coward, Cezar Paul-Bădescu fructifică ipostaza de cronicar TV şi demontează versiunea românească a acestui mecanism complicat, care seduce şi manipulează, încântă şi deprimă, intrigă şi amuză. În textele lui se aud, dacă pui urechea, ecouri din Homo videns, celebra carte a lui Giovanni Sartori. Citindu-le, ai o imagine mai clară a efectelor pe care le provoacă televiziunea atât în mentalul unei naţii, cât şi în destinele componenţilor ei. În fond, Cezar Paul-Bădescu o scrie negru pe alb: cu larga noastră complicitate, televiziunea moşeşte talente, dar şi fanatici, vedete, dar şi imbecili, bucurii, dar şi dezamăgiri. Order Umbre pe ecranul tranziţiei Preţ @ RON32,00 Qty: Adauga in cosul de...

Carmen Gavrilă – Revolta Orientului

În calitate de corespondent pentru Radio România Actualităţi, Carmen Gavrilă ne poartă într-o călătorie prin zonele fierbinţi ale spaţiului islamic, povestită într-un stil pasionant şi incisiv. Relatările detaliate de la faţa locului sunt însoţite de descrieri ale contextului, analize ale evenimentelor şi interviuri atât cu protestatari din stradă, cât şi cu jurnalişti locali. Order Revolta Orientului Preţ @ RON29,95 Qty: Adauga in cosul de...

George Steiner – În castelul lui Barbă-Albastră

„Multă vreme am crezut că progresul moralei însoţeşte dezvoltarea culturii. Nazismul, arată George Steiner, a pulverizat această iluzie. Buchenwald se află la doar câţiva kilometri de Weimar. Mult timp – cel puţin din vremea Atenei – am crezut, de asemenea, că investigaţia intelectuală trebuia să meargă mereu înainte şi, potrivit frumoasei metafore a lui Steiner, să ne facă să deschidem, una după alta, porţile castelului lui Barbă-Albastră. Astăzi, această credinţă în progres se clatină; poate că dezvoltarea tehnică este o capcană, nu o eliberare; poate că ultima poartă a castelului se deschide spre realităţi contrare echilibrului nostru mental şi slabelor noastre rezerve morale. Optimismul Luminilor ne este, aşadar, interzis, iar cartea densă şi lucidă a lui George Steiner ne propune o redefinire tragică a culturii.“ (Alain FINKIELKRAUT) „George Steiner ajunge la concluzia că umanismul clasic e pe sfârşite. Dar ne consolează cu perspectiva că tradiţia europeană are o caracteristică intelectuală irepresibilă. Ea va continua chiar dacă asta înseamnă să descoperim mai multe adevăruri care ucid. Cea de a şaptea uşă din castelul lui Barbă-Albastră ne oferă, în falimentul speranţei, demnitatea îndrăznelii.“ (New York Times Book Review) „Discuţia domnului Steiner despre ruptura de trecutul literar tradiţional este edificatoare şi atrăgător nedogmatică. El scrie ca un om care-şi împărtăşeşte ideile, iar noţiunile lui originale, deşi nu tocmai vesele, au efectul înviorător specific gândirii superioare.“ (New Yorker) Order În castelul lui Barbă-Albastră Preţ @ RON23,00 Qty: Adauga in cosul de...

Johnson Paul – Duşmanii societăţii

„Violenţa, lipsurile în mijlocul bogăţiei, tirania şi cruzimea căreia îi dă naştere, prostiile grosolane ale celor puternici, indiferenţa celor avuţi, dezacordurile dintre cei inteligenţi şi bine intenţionaţi, apatia mulţimii sărmane – aceste lucruri ne vor însoţi până la capătul drumului. Prin urmare, civilizaţia va fi întotdeauna expusă riscului, şi în fiecare epocă este prudent să examinăm cu extrem de multă seriozitate ameninţările la adresa ei. Toate societăţile bune nasc duşmani a căror ostilitate combinată se poate dovedi fatală. Nu există vreo formulă uşoară de apărare, şi cea mai eficientă strategie este identificarea rapidă a forţelor maligne, dacă se ivesc. Acesta este principalul scop al cărţii de faţă.“ (Paul JOHNSON) „«Societatea“ din titlu este societatea occidentală – mai exact, societatea capitalistă, liberal-democrată, a clasei de mijloc – care a trebuit de la bun început să se apere de «duşmanii» ei… identificaţi adesea în chip strălucit şi întotdeauna clar şi pertinent. Aceşti duşmani îi includ pe fanaticii ecologişti, filozofi, cercetători din domeniul ştiinţelor sociale, artişti, romancieri şi dramaturgi, profesori din universităţi şi şcoli, precum şi pe cei – de acasă ori din Lumea a Treia – inspiraţi de minţi ca Herbert Marcuse şi Frantz Fanon.“ (Robert NISBET) „Johnson declară, desigur, război majorităţii claselor noastre intelectuale. Dar adevărul este de partea sa şi duşmanii lui – Marx, Freud, Marcuse, Fanon, Clubul de la Roma – nu vor avea, cu siguranţă, câştig de cauză.“ (John CHAMBERLAIN) Order Duşmanii societăţii Preţ @ RON44,00 Qty: Adauga in cosul de...

Lucian Vasile Szabo – The facts in the case of E. A. Poe

Studiul The facts in the case of E. A. Poe al profesorului timişorean Lucian Vasile Szabo, apărut recent la LAMBERT Academic Publishing, își propune să dezvolte o serie de aspecte mai puțin cercetate din ficțiunea lui Edgar Allan Poe. Cercetătorul bănăţean, tratează opera celebrului scriitor american din două unghiuri diferite: calitatea de jurnalist a acestuia şi de scritor de literatură Science-Fiction. Dintr-o privire sumară, cele două activităţi ale publicistului ar fi paralele. Cartea de 92 de pagini încearcă să demonstreze cum cele două se completează reciproc. Mai mult,  susţine teza că în textele epice ale lui Poe ar fi suficiente indicii care să demonstreze influenţa sa asupra fundamentării postmodernismului. Cartea poate fi comandată...