Iulia Militaru a fost desemnată “Tânărul scriitor al anului 2010”

Iulia Militaru a fost desemnată “Tânărul scriitor al anului 2010” de un juriu format din academicianul Eugen Simion şi criticii literari Daniel Cristea Enache şi Paul Cernat în cadrul Galei Tinerilor Scriitori Români, eveniment ce s-a desfăşurat, sâmbătă seara, în sala de festivitati a Primăriei sectorului 2 Bucureşti. La editura Brumar a publicat volumul de debut Marea pipeadă, un poem epic de senzaţie. Cezar Gheorghe scria  despre debutul său în Observator cultural: ”marchează naşterea unui nou limbaj în poezia recentă, jurnalul unei teribile deveniri a copilului, o transfuzie de sînge în poezia tînără tocmai pentru că nu apelează la nici una dintre formulele la modă în rîndul poeţilor din ultimul val.” Mai multe detalii despre Ziua culturii naţionale pe: Agenţia de...

Cum fac autorii celebri reclame la cărţi

Scriitorul Dan Lungu postează pe postul lui de pe facebook poza irlandezului Ian McEwan cu reclama la ultima lui carte. Autorul român, multitradus în străinătate, zice că e de un kitsch sublim.  Să fim în spiritul afirmaţiei sale: „la noi sunt codrii verzi de brad şi linişte în case şi atâta încremenire în proiect de se coboară tăcerea de mătase. ” McEwan vinde tiraje de milioane în zeci de limbi, iar Dan Lungu, ediţii subvenţionate de ICR. Iacă, diferenţa! de acelaşi autor: Amsterdam Grădina de ciment Inocentul Pe plaja...

Ion Caramitru: „Ce-am făcut fără monarhie? Ţara e pe dric”

Fidel principiilor sale promonarhice, Ion Caramitru crede că Regele era singurul în măsură să instaureze moralitatea în societate şi vorbeşte despre toxicitatea „comuniştilor cu haina întoarsă” şi a securiştilor intraţi în afaceri. Mai mult pe Adevărul.ro. Adevărul şi numai adevărul. Dinastia a făcut România modernă, comuniştii aplică soluţia finală:...

Oprescu a dus „Căruţa cu paiaţe” în faţă Naţionalului bucureştean

După ce i-a redat pe Carol 1 şi calul său onctuos Bucureştiului, pe la începutul lui ianuarie, Sorin Oprescu a dezvelit o scenă cu artişti din bronz, zis monumentul „Caragialiana„, pus în operă la dimensiuni gigant de Ioan Bolborea, în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti. Astfel, în prezenţa primarului Ankarei, probabil pentru a ne reaminti des dulame, poturi, contoşuri, anteriuri, islicuri, personajele lui Caragiale: Mam’mare, Chiriac, Rică Venturiano, Mamiţa, Trahanache, Miţa, Pristanda, Caţavencu vor umple cadrul. Sorin Oprescu a spus că acest monument este „încă o dată o măsură justă dată culturii române şi respectului pentru înaintaşi, acesta făcând parte şi din mândria naţională”. Caragiale e în noi, în fire şi-n...

Zece reguli pentru a scrie o ficţiune. Anchetă „the Guardian”

Pornind de la cartea lui Elmore Leonard 10 Rules of Writing, prestigiosul ziar britanic „the Guardian” a făcut o anchetă printre  mai mulţi scriitori celebri, în această problemă. Care sunt regulile de aur ale scrierii unui roman bun: Elmore Leonard: “Folosirea adverbelor este un păcat mortal” 1 Nu începe cartea cu date despre starea vremii. Cititorul se mulţumeşte să-şi imagineze cadrul acţiunii. Dacă se întâmplă să fii Barry Lopez, care a reuşit mai bine decât un eschimoş să descrie gheţurile, atunci poţi fi excepţia care infirmă regula. 2 Evită prologurile. Nu e interesant să duci cititorul în atmosferă. 3 Niciodată nu utiliza alt verb decât “a spune,” când organizezi dialogul. Liniuţa de dialog depinde de caracter. Verbul a spune este mai puţin nepotrivit decât “a mormăi”, “a uimi,” “a cauţiona”, “a minţi”.  Odată, Mary McCarthy a terminat un dialog cu „she asseverated” şi a trebuit să întrerup cititul şi să merg la dicţionar. 4 Niciodată nu folosi un adverb care să modifice verbul “a spus”. 5 Ţine semnele de exclamaţie sub control. Ai voie nu mai mult de două sau trei, la 100.000 de cuvinte. 6 Nu folosi cuvinte ca: „brusc” sau ceva de genul: „all hell broke loose”. 7 Foloseşte cu moderaţie regionalismele. 8 Nu descrie personajele precum Steinbeck. În cartea Dealuri verzi ale Africii, Ernest Hamingway descrie fata americană doar cu atât: “şi-a dat pălăria jos şi a pus-o pe masă.” 9 Nu descrie locuri sau lucruri, doar dacă eşti Margaret Atwood. 10 Încearcă să părăseşti zona în care şi cititorii ar sări-o. Taie paragrafele care sunt prea lungi. Cea mai important regulă de care se ţine autorul american: respectă cele zece reguli. Diana Athill: “Nu-ţi omorî favoriţii!” 1 Citeşte şi ascultă-te, numai aşa poţi să-ţi dai seama de ritmul frazelor. 2 Taie cuvintele de prisos. 3 Nu te du niciodată prea departe cu omorârea personajului pe...

Neagu Djuvara: Prefer sa fiu celebru după moarte, decât prea celebrat în timpul vieţii”

Foto: Agerpres Istoricul Neagu Djuvara a declarat, sâmbătă, că are o superstiţie – preferă sa fie celebru după moartea sa, decât să fie prea celebrat în timpul vieţii.„Să vă spun de ce sunt supărat când mi se scoate o carte. Aici este o problemă foarte delicată – am mai povestit asta în două-trei locuri -, lumea râde, dar nu este de râs. Am o superstiţie pe care am căppătat-o, de fapt, prin lecturile mele multe – că totuşi, până la 94 de ani, când ai început să citeşti la şase ani, asta face un pachet de lecturi. În lecturile mele, am ajuns la concluzia că, în general, faima unui om după moarte este invers proporţională cu masa de laude pe care le-a primit când a trăit”, a spus istoricul, citat de Agerpres, sâmbata, la lansarea volumului „Un secol cu Neagu Djuvara”, semnat de jurnalistul George Rădulescu. În context, Djuvara a dat exemplul lui Victor Hugo, care în timpul vieţii era cunoscut drept „cel mai mare poet francez”, dar după moartea lui nimeni nu mai pretindea acest lucru. În contrast, istoricul a făcut apel la trecutul pictorului Vincent van Gogh, care nu a vândut decât un singur tablou în viaţa lui, dar care acum este cel mai scump pe piaţa mondială, dar şi la povestea de viaţă a lui Johann Gregor Mendel, care este inventatorul geneticii, deşi nimeni nu a ştiut acest lucru cât timp a trăit. „Eu prefer gloria lui Mendel, care n-a ştiut nimeni de el cât a trăit, decât a unuia care este foarte cântat şi foarte celebrat în viaţa lui şi care după moarte cade în neant. Eu prefer să fiu celebru după moarte, decât să fiu prea celebrat în timpul vieţii mele. De aceea sunt supărat pe domnul Rădulescu, dar acum s-a făcut nenorocirea, ca să zic aşa. Vă rog să credeţi că nu este...