Cum să obţii starea de bine?

În parteneriat cu Bookiseala.ro, astăzi, 19 august 2015, s-a lansat un nou site din grupul nostru: Happymed.tv. Principalele simptome ale bolilor sunt comentate de Dr. Happy, nickname-ul specialiştilor noştri medicali. Poţi să-ţi calculezi greutatea ideală, caloriile necesare vârstei şi valorile nutriţionale ale principalelor alimente. Happymed.tv este un site pentru starea de bine, nu unul de creat panică. Principalele simptome ale bolilor sunt grupate pe categorii. Pentru că există grupuri de pacienţi cu aceleaşi probleme, site-un Happymed.tv are peste zece forumuri pe principalele boli: Diabet, Tinitus, HIV/SIDA, cancer, Hepatita B, Hepatita C, copiii cu nevoi speciale etc. O grijă specială este acordată mamelor şi gravidelor. Vă invităm să-l...

Tragica predestinare a geniului moldovenesc

Un popor se împlinește prin personalitățile sale. Dimensiunea marilor oameni  este rezultatul istoriei unui popor. Moldovenii au visat mult, au luptat mult, au sperat mult și au suferit mult. Nașterea geniului moldovenesc este nașterea unei suferințe exprimate în geniu.          La apusul vieții, urmărit, amenințat și hăitut Mihail Manoilescu scrie un eseu de o uriașă sensibilitate Tragica predestinare a geniului moldovenesc. O carte despre  îndrăzneala marilor personalități din istoria Moldovei de a se lupta împotriva Istoriei. Mihail Kogălniceanu  a fost cel mai moldovean dintre moldoveni. Născut din boieri mijlocii,  a fost caracterizat de o totală indiferență față de cariera lui personală și de  o luptă asiduă pentru soarta neamului său.  Un om tihnit, un moldovean caracteristic,  zbuciumat de o neliniște a tristeții… neamul său și nevoile acestuia. În anul 1859  a insistat să fie șters de pe lista candidaților la domnie din Moldova pentru a putea înfăptui unirea cu Țara Românească, alegând un domn unic. Așa cum Leopardi scria într-un vers, așa și Kogălniceanu își spunea eu singur voi lupta eu singur voi cădea. Personalitate remarcabilă a culturii noastre Kogălniceanu  a fost un tragic moldovean prin patima și abnegația cu care și-a slujit țara, ștergându-și discret lacrimile amărăciunii. Alexandru Ioan Cuza este prietenul și colaboratul lui Kogălniceanu. Domnia sa a rămas în istorie ca un moment unificator și reformator al României. Fondatorul statului român modern Cuza a suferit datorită unei oligarhii obsedată  de putere și de influență. Mihail Manoilescu scrie ’’actul cel mai ignobil în istoria politică a României este detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. ’’ Mihail Kogălniceanu a spus despre Cuza că nu greșelile ci faptele sale i-au adus detronarea. Renunțând la domnie și refuzând diferite oferte de a reveni pe tronul țării Alexandru Ioan Cuza  a fost un tragic moldovean ce a luptat pentru progresul și dezvoltarea țării sale. A privit cu demnitate monstruoasa coaliție și a  zâmbit...

Alexandru Cristian – Sabato&Bolaňo. Fascinaţia de a trăi

Luna aceasta este luna în care doi mari scriitori ai Americii Latine şi-au intersectat drumurile, unul prin moarte altul prin naştere. Ernesto Sabato a murit în această lună, Roberto Bolaňo s-a născut în această lună.Moartea şi viaţa s-a împletit în această lună plină de lumină. Paradoxal sau nu Bolaňo a murit în iulie iar Sabato s-a născut în iulie. Unul a murit la o vârstă matusalemică celălalt în plină forţă creatoare. Opera lor stă mărturie asupra oamenilor ce au fost. Ernesto Sabato un enciclopedist, un om plin de vitalitate şi de sete de cunoaştere.Roberto Bolaňo un rebel, un scriitor citit, un intelectual realist, un om care a simţit viaţa în toate amănuntirile ei.Opera lui Sabato este a unui înţelept care se luptă să salveze lumea cea a lui Bolaňo a unui intelectual care ştie că a pierdut lupta dar care mai speră în găsirea unor insule de viaţă pură.Primul este un utopic al doilea un pragmatic.Ce au în comun?Voinţa de a arăta lumii că se poate trăi şi frumos, că ne putem lipsi de răutate şi că putem promova o iubire sinceră şi devotată. Fascinaţia de a trăi este la amândoi atât de mare încât în scrierile lor nu încetează să se mire în ceea ce priveşte  sensul acestei vieţi, la destinul omului în această lume.Viaţa este fascinantă deşi uneori pare absurdă şi grotescă la Bolaňo şi înnebunitoare la Sabato.A trăi este la aceşti doi autori egal cu a spera.Inspiraţia dostoievskiană se vede la amândoi(mari creatori prin excelenţă) prin voinţa de a explica fiecare cu propriul său mecanism crima, un fapt abject la Bolaňo şi un fapt explicabil la Sabato.Amândoi consideră crima ca o fractură în desfăşurarea normală a istoriei, de fapt este cel mai de neînţeles lucru făcut de om. Sabato şi Bolaňo sunt două faruri ce trebuiesc aprinse din ce în ce mai des într-o lume în...

Lumina Învierii

Sfânta Sărbătoare a Învierii este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Hristos a Înviat pentru a ne spăla de păcate şi pentru a ne aduce amintea de puterea lui Dumnezeu. Drumul Golgotei este un drum pe care fiecare creştin trebuie să-l parcurgă pentru a se mântui. Mântuirea, ne învaţă Sfinţii Părinţi, este posibilă numai lângă Hristos. Orice creştin trebuie să fie un atlet al lui Hristos. Atletul lui Hristos nu este un om moale şi fără de voinţă, este unul dârz, ce are flăcări în suflet care ard pentru nemurire. Echipa BOOKiseala.ro vă urează Sărbători Fericite şi puterea de a deveni, fiecare în felul său, atleţi ai lui Hristos. Hristos a...

Cum s-a construit cultura comunistă?

La instaurarea comunismului cu tancurile sovietice, în ce bunicii noştri   aşteptau americanii, comuniştii şi-au pus agenţii pe funcţii. Aşa se face că într-o zi, un membru de frunte al PMR (Partidul Muncitoresc Român) şi activist de partid a fost numit nou director al Operei. La prima repetiţie pentru Nunta lui Figaro, tovarăşul uns şef s-a autoinvitat. A început muzica. La câteva secunde noul director a sărit ţipând: – Stop,stop! Toţi s-au oprit nedumeriţi. Directorul le-a explicat. – Nu se poate tovarăşi. Dirijorul stă cu spatele la public. E lipsă de respect. Să dirijeze cu faţa la public. Cu chiu cu vai orchestra s-a conformat, iar dirijorul conducea orchestra cu spatele. –  Stop, stop! sare din nou directorul. – Nu e bine tovarăşi, ăla pirpiriu cântă la broancă (contrabas), iar ăla voinicul la vioară. Să schimbe instrumentele. Sau conformat şi cei doi. Deh, ordin de la  direcţiune. – Stop, stop! ţipă iar disperat directorul activist. –  Tovarăşi, e o bătaie de joc la adresa tovarăşului Figaro. Ce-i aia „Figaro în sus, Figaro în jos”. Trebuie să vă hotărâţi ori sus , ori jos, dar să nu vă bateţi joc de un om al...

Poeta pentru care frumuseţea este călăuza sufletului tânăr

Gabriela Mistral (n.7 aprilie 1889, Vicuna, Chile – d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945. Lucila se naşte într-o familie foarte săracă în orăşelul Vicuña, petrecându-şi copilăria la ţară (tatăl ei şi-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) şi absolvind tot aici şcoala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcţionează ca învăţătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite şcoli elementare şi licee din Chile. În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învăţământului din Mexic, iniţiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină. În acelaşi an călătoreşte în SUA. După 1926 ocupă diferite funcţii care o ţin departe de patrie: reprezentantă a ţării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Naţiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles). Bolnavă de cancer şi celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957, în Statele Unite ale Americii. Trupul neînsufleţit i-a fost adus în ţară, unde i s-au organizat funeralii naţionale. În memoria ei a fost creat Premiul „Gabriela Mistral”, în anul 1979 Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câştigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalităţile literaturii sud-americane ale acelui moment: Rubén Darío, Amado Nervo, Leopoldo Lugones. Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, îşi intitulează primul volum de versuri Sonetele morţii. Călătoreşte în Statele Unite ale Americii, unde publică primul volum de poezii, (Dezolare, New York, 1922),...