Concurs de poezie. Pregăteşte-ţi debutul la peste 60.000 de exemplare!

Completează formularul de mai jos cu poezia ta şi poţi fi publicat într-un tiraj de peste 60.000 de exemplare! În  Concurs de poezie. Un insert la cotitdianul Romania liberă, realizat sub directa îndrumare a redacţiei Timpul liber, poate fi calea ta spre faimă! Aşa sună anunţul postat pe link-ul  Concurs de poezie. Regulament – Poezie La concurs pot participa toţi iubitorii de poezie, indiferent de sex, vârstă sau locaţie. Concursul se desfăşoară pe parcursul a 6 luni calendaristice: 19 ianuarie – 15 iunie, 2011. Participanţii se pot înscrie în concurs cu minim 1 poezie proprie care sa aibă minim 2 strofe a câte 4 versuri. Acestea pot fi înscrise în concurs doar online, ca şi comentariu la acest articol. Se acceptă doar texte scrise în limba română. Atentie! Inscrierea în concurs se face astfel: prin postarea unui comentariu  care să conţină textul pentru concurs, utilizatorul fiind considerat inscris daca postarea s-a făcut până la 12 iunie, 2011 inclusiv. Daca unul din textele tale va fi desemnat semifinalistul unei luni, în luna următoare vei avea dreptul să postezi 2 texte. Dacă într-o lună îţi vor fi desemnate 2 poezii semifinaliste, luna următoare vei putea posta 4 texte. Data limita de înscriere a poeziilor este  de 12 iunie, 2011! Jurizarea va avea următoarele etape: 1. toate textele înscrise într-o lună (maxim un text de persoană, excepţie făcând semifinaliştii lunii anterioare) vor fi citite de juriul de nominalizare (format din redacţia suplimentului Timpul Liber). Acesta va desemna textele semifinaliste ale lunii. Nu există un număr prestabilit. Toate textele semifinaliste vor intra în selecţia final’ de nominalizare. 2. după încheierea înscrierilor (12 iunie) toate textele semifinaliste (din cele 6 luni ale perioadei de înscriere) vor fi recitite de juriul de nominalizare. Acesta va desemna poeziile nominalizate, ai căror autori vor participa la finală. 3. poeziile nominalizate în finală vor fi citite de juriu....

ICR îi urcă pe Andrei Pleşu şi Adam Michnik pe aceeaşi bicicletă

  Pe scena Ateneului Român Aş fi fost tentat să scriu despre reluarea tradiţionalelor Conferinţe ale Ateneului şi meritul incontestabil al lui Andrei Dimitriu, noul director al instituţiei fondate de Carol l.  Luni, 14 februarie 2011, ora 18.30, pe scena Ateneului Român,  Andrei Pleşu, preşedintele Fundaţiei Noua Europă, directorul fondator al săptămânalului „Dilema veche”, va avea ca invitat special pe Adam Michnik –’cunoscutul disident polonez, director al  gazetei Wyborcza după 1990. O întânire de gală este prezentată cât se poate de juvenil de către ICR (foto anunţ site), semn că în mintea conducătorilor instituţiei, care toacă anual 12 mil de euro, încă mai bântuie ecourile scandalului Zacuska Senzual de la New York, cu expoziţia de pomină din trecut. Altfel nu se explică, oare cum au aprobat distinşii purtători de papiote ca papioane un afiş în care cei doi supraponderali ar putea urca pe aceeaşi bicicletă. Adresa, aici! Până şi în Jerome K Jerome erau Trei pe doua biciclete. Asta după câteva zile de la ieşirea gurmanzilor Liiceanu-Pleşu-Patapievici, de la un meniu de picioare de broască, învelite în mentă şi mult ficat de gâscă, morun în aspic, aşa cum relata recent Q-magazine. Evenimentul de la Ateneu este organizat de Filarmonica „George Enescu”, Institutul Polonez din Bucureşti şi Institutul Cultural Român. Intrarea este pe bază de bilet (5 lei), care se poate achiziţiona de la casa de bilete a Ateneului Român, tel. 021 315 68 75. Nu întrebaţi de bicicletă! Cartea disidentului Adam Michnik în Magazin: Mărturisirile unui disident...

În SUA a apărut: J. D. Salinger – o viaţă

Principalele ziare ale lumii anunţă apariţia unei biografii excepţionale a miseriosului autor american J.D. Salinger, cel care a scris De veghe în lanul de secară şi apoi a dispărut din atenţia publicului.  În prima treime a vieţii sale, J. D. Salinger era preocupat să fie remarcat pentru ca apoi să vrea să treacă neobservat. El ar fi urât, scrie  Kenneth Slawenski în cartea  “J. D. Salinger: A life,” conform relatărilor  din suplimentul Sunday Book Review al prestigiosului The New York Times, sub titlul „J. D. Salinger’s Love and Squalor”. Ceea ce remarcă autorul articolului este că biograful nu a putut reda vocea autentică a lui Salinger, ţinâmd cont de discreţia cerută de acesta în timpul vieţii şi de celebrul proces pe care l-a intentat editurii Random House, ca urmare a publicării cărţii lui Ian Hamilton, în 1988, „În căutarea lui Salinger.” Instanţa a cerut ca scrisorile apărute să fie scoase ori parafrazate. Ciudatul scriitor de geniu şi-a ameninţat chiar fiica, Margaret Salinger, cu tribunalul după ce a  publicat „Dream catcher” (interesant titlu. În cultura Chippewa a indienilor americani, este un obiect de prins vise, aşezat în casă ca o amuletă). Noua biografie a autorului, apărută la un an după moartea sa, prin prezentarea faptelor de viaţă şi interpretarea lor readuce în atenţia publicului memoria unui personaj neliniştit, ca o melodie. continuare——> După cum relata în urmă cu un an The Telegraph, cartea începută de Kenneth Slawenski încă din timpul vieţii lui Salinger, ar fi trebuit să poarte  titlul: „A life rise high” (ce bine ştiu unii să dea titluri) Editorul a ales simplu: J.D. Salinger – o viaţă. Mai departe, povestea biografiei pare interesantă. Kenneth a fost pasionat de angoasele morţii. Timp de cinci ani a ţinut un blog, pe numele Dead Caulfields. La moartea lui Salinger a suferit un declick. Recentul volum mai mult sugerează decât mărturiseşte viaţa...

Ungaria, ţară invitată la Bookfest 2011

La cea de-a şasea ediţie a Salonului internaţional de carte „Bookfest,“ organizat ca în fiecare an de Asociaţia Editorilor din România (AER),care va avea loc la sfârşitul lunii mai, Ungaria va fi ţară invitată. După succesul de anul trecut al Târgului,  când Spania a venit cu programe diferite, şi autori tineri şi cu renume, precum Rosa Montero,  Najat El Hachmi, Ray Loriga, acum este rândul vecinilor să ne arate ce pot. Spaniolii ne-au dat o lecţie despre conduita autorilor şi de organizare. Sufletul acţiunii a fost Horia Barna, fostul director al ICR Madrid. „Bookfest“ este un proiect iniţiat, în anul 2006, de către AER cu scopul de a pune la dispoziţia editorilor un cadru de expunere adecvat şi de a răspunde, în acelaşi timp, nevoii de informare a publicului iubitor de carte. Astfel, timp de cinci zile, într-o primitoare „casă a carţii“, se regăsesc scriitori, editori, personalităţi ale culturii româneşti şi internaţionale, jurnalişti şi, bineînţeles, prieteni de toate vârstele ai vedetei salonului, CARTEA. De la 1 ianuarie 2011, Ungaria a preluat pentru şase luni preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene. În Millenáris Park du Budapesta se organizează în fiecare an Festivalul cărţii, ajuns la a 17 ediţie, după ce 80 de ani neîntrerupţi Târgul de carte şi-a deschis porţile. Au participat edituri şi scriitori din 24 de ţări. Anul trecut Amos Oz a luat Marele Premiu. Vine oare anul acesta şi la Bookfest? Editura Humanitas i-a trimis invitaţia încă din...

Cum a murit Iuliu Maniu?

Marele om de stat Iuliu Maniu a murit în ziua de 5 februarie 1953 la Penitenciarul din Sighet, după o lungă şi grea suferinţă, ca urmare a anilor de tortură la care a fost supus. Unificatorul şi creatorul statului naţional modern, fost prim ministru al României, fost şef al PNŢ şi al Partidului Naţional Român din Transilvania, fost membru în Parlamentele din Bucureşti şi din Budapesta, fost şef al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, nobil din Bădăcin şi lider al Opoziţiei democratice, apropiat al regelului Mihai, s-a sfârşit în chinuri cumplite, iar rămăşiţele sale pământeşti, fiind aruncate într-o groapă comună de caralii ţapinarului Vasile Ciolpan, conducătorul închisorii, ulterior, culmea, decorat de Emil Constantinescu. Ulterior i s-a retras printr-un ordin al aceluiaşi preşedinte. Valeriu Sterian pe versuri de Corneliu Coposu: Ruga În iarna anului 1953, Maniu avea vârsta de 80 de ani. Era singur într-o celulă de 2/3 metri. Paralizase. Nu-şi mai simţea trupul de la atâtea bătăi. Perfect lucid, însă, asculta rugăciunile cardinalului Hossu. Un gardian cu frică de Dumnezeu i-a facilitat lui Corneliu Coposu un ultim dialog cu înţeleptul de la Bădăcin. „Ei voi sfârşi aici. Această nenorocire va mai dura vreo 20 de ani, după care va trebui să reangajezi PNT-ul în lupta pentru democraţie”, aşa i-ar fi spus atunci secretarului său particular. ——————————————————————————— Jur în fata lui Dumnezeu, pe constiinta si onoare ca îmi voi jertfi viata pentru triumful cauzei comune românesti… ! Je promet devant Le Seigneur, et j’y m’engage sur conscience et sur honneur, que je sacrifierai ma vie pour que l’intérêt suprême de tous les Roumains puisse triompher… ! (Iuliu MANIU) ———————————————————————————– Conform mărturiilor preotului bănăţeaan Raţă, când a fost adus să convieţuiască în celulă cu Maniu, marele om politic avea picioarele putrezite, în nişte pantaloni ca de tablă. A cerut o găleată de apă caldă, l-a spălat...

Cine sunt „Vacile sacre“ ale României culturale?

Volumul Idolii forului, epuizat la nici şase luni de la apariţie, stârneşte în continuare reacţii. Într-un comentariu „Vacile sacre“ ale României culturale: între adulaţie şi critică, apărut în Observatorul cultural, Lavinia Bârlogeanu consideră că acţiunea de desacralizare a elitelor româneşti era necesară. Nu e greu de ghicit cine sunt vacile sacre la care trebuie (un must puternic, sonor) să se închine turma de credincioşi ai esoterismului cultural. „Este cel puţin interesant de constatat că mecanismul de fabricare a „vacilor noastre sacre“ se întreţine chiar cu concursul intelectualilor care, prin statutul lor academic, au obligaţia morală a producerii unei cunoaşteri înalt specializate”. „Autorii au meritul incontestabil de a fi demascat fenomenul sacralizării unei anumite grupări culturale care se adresează nu unui public, ci unei „turme de credincioşi“ sau de a fi evidenţiat caracterul religios al adeziunii intelectualilor publici la actuala putere”, conchide autoarea. Cartea a fost epuizată în scurt timp mai ales datorită reacţiilor umorale ale celor din Pantheonul cultural ridicat pe  malul mlăştinos al Dâmboviţei. La un moment dat, Andrei Pleşu i-a beştelit pe autori, fără a-i numi, ştiind şi el, probabil din cărţi, că „bad, good, to be in a first page” e o reclamă bună făcută produsului. A preferat să lase unui idol mai mic, Andrei Cornea, misiunea ingrată de a fi Neokorosul...