Alexandru Cristian – Un Premiu Nobel pentru România

Propun o petiţie pentru a susţine candidatura marelui scriitor Norman Manea la Premiul Nobel pentru Literatură. Despre acest mare scriitor Mario Vargas Llosa, laurerat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2010, spune că „este un scriitor superb care scrie fără resentimente sau amărăciune”. Marele scriitor american Philip Roth spune că Norman Manea este un scriitor care luptă împotriva „deraierii omenescului însuşi”. Romanele sale sunt admirate de cititori din toată lumea dar şi de mari scriitori. Este o datorie a culturii noastre să-l susţină pe Norman Manea la câştigarea unui premiu de care am fost văduviţi de-a lungul istoriei noastre în agitatul secol trecut. În cărţile sale Norman Manea tratează mari teme ale umanităţii dar şi ale secolului trecut: teama, angoasa, spaima, Holocaustul, nazismul, comunismul, fascismul, degradarea umană. Pentru a semna petiţia, dă click aici: http://www.petitieonline.ro/petitie/un_premiul_nobel_pentru_romania-p46710146.html Autor: Alexandru...

D. Uricariu, director al ICR New York

Încep schimbările de substanţă în ICR.  Doina Uricariu, una dintre cele mai remarcabile poete românce, cu mare experienţă de editor şi de coordonator de programe culturale, o fină cunoscătoare a artei dramatice, realizatoare de albume ale sculptorilor şi pictorilor români, Palatul Cotroceni fiind o bijuterie publicistică a anilor 2000, va ocupa postul ocupat de Corina Şuteu.Este o alegere bună pentru că scriitorul român cunoaşte bine New York-ul şi viaţa sa artistică, locuind de mai mulţi ani acolo. Nu a făcut niciodată vreun compromis, fiind o personalitate puternică şi greu de stăpânit. În plus este monarhistă, cărţile sale fiind adevărate bijuterii memorialistice a dinastiilor europene. Doina Uricariu a scris nouă cărţi de poezie, fiind laureata mai multor premii. Deşi a debutat încă din anul 1977, cu Vindecările, un volum care nu convenea regimului „sănătos” de atunci, nu a scris niciun vers de admiraţie faţă de clanul Ceauşeştilor, aşa cum o făceau alţii. La scurt timp i-a apărut „Jugastru sfiala” (1977), „Vietăţi fericite” (1980), Natură moartă cu suflet (1982), Mâna pe fată (1984), Ochiul atroce (1985), Institutul inimii (1995), tradusă recent şi în germană, Puterea Leviatanului (1995) După revoluţie a coordonat editura Universalia, publicând o serie de nume de referinţă. La Polirom i-a apărut recent două volume: Maxilarul inferior şi Scara leilor. Numirea pe post a apărut în ziua în care a terminat de tipărit albumul de picturi al lui Vlaicu Ionescu....

Presa suedeză îl declară pe scriitorul Norman Manea demn de Premiul Nobel

Romanul Întoarcerea huliganului, primul titlu al scriitorului Norman Manea tradus în limba suedeză, a fost întâmpinat încă din primele zile de la apariţie cu recenzii entuziaste în principalele cotidiene naţionale şi locale din Suedia. Criticii suedezi au evidențiat „virtuozitatea” (Svenska Dagbladet), „măiestria” (Göteborgs-Posten) şi „complexitatea” (Aftonbladet) romanului, „o capodoperă” (Nerikes Allehanda) care îi dă scriitorului român şanse să acceadă la Premiul Nobel pentru Literatură (Tidningen Kulturen, Dagens Nyheter, Borås Tidning). Mai multe publicaţii se declară surprinse de apariţia târzie a lui Norman Manea pe piaţa suedeză de carte, lăudând totodată iniţiativa 2244. Editura suedeză 2244 a fost înfiinţată în 2011, sub umbrela grupului editorial Bonniers, şi este specializată în literaturile din jurul Mării Negre. Editura pregăteşte deja publicarea unui al doilea volum de Norman Manea, romanul Vizuina. Volumul Întoarcerea huliganului a apărut în limba suedeză cu sprijin prin programul TPS al Centrului Cărţii şi a fost tradus de Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran – o traducere caracterizată de presă ca „bogată în nuanţe” (Sydsvenskan) şi „minuţios realizată” (Borås Tidning). Întoarcerea huliganului a apărut în 2003 în limbile română şi engleză, bucurându-se de o primire entuziastă în România şi Statele Unite. Între timp, cartea fost tradusă în peste zece limbi şi a primit numeroase distincţii, printre care Premio Napoli (2004), Prix Médicis Ètranger (2006) şi Nelly-Sachs-Preis (2011). SURSA...

Alexandru Cristian – O carte despre impostură

Ce este impostura? Este prezentă în lume? Impostura este acţiunea prin care un om ia un loc ce i se cuvine altui om. Din multitudinea de imposturi prezente în lume, consider că cea mai gravă este impostura intelectuală. Nu te poţi juca de-a intelectualul. Un intelectual se formează greu şi se dezvoltă şi mai greu. Mărturisesc tristeţea cu care am citit cartea lui Marius Ghilezan, ImpostURA-despre snobism şi puterea falsului. Cartea este scrisă pe un ton sarcastic,  jovial, critic, este scrisă cu putere. Revolta interioară este provocată nu de modul de a scrie ci de tema expusă. Oare societatea noastră este plină de impostori? Oare sângele vărsat de la Revoluţie este o jertfă în zadar? Sângele uscat nu ne mai glăsuieşte nimic, nu ne mai tresare nici o emoţie. Veleitarul este simbolul societăţii actuale, acesta are tupeu şi inhibă prin tenacitate, spune Marius Ghilezan. Veleitarul umblă după aprecieri, elogii. Este ambiţios şi ignorant. Veleitarul este personajul arhetipal al cărţii lui Marius Ghilezan. Impostor prin excelenţă acesta îşi măsoară performanţa doar prin kilometrii de tupeu, ne avertizează trist autorul. Societatea română este plină de impostori. Avem academicieni fără opere, biserici pline de negustori şi nu de preoţi cu har, medici care nu mai respectă jurământul lui Hippocrate din Cos. Între mirare sardonică şi tristeţe am citit această carte. Factorii de mediu influenţează impostura în special în societăţile aflate în tranziţie, ne spune autorul cu un fin simţ sociologic. Minciuna cu cât este mai mare cu atât e mai credibilă spunea Goebbels. Marius Ghilezan încearcă să demascheze minciuna, parvenirea şi falsitatea din societarea românească. Distrugător al măştilor veneţiene, autorul ne avertizează ca impostura naşte o lume a subumanului, a dedublării, a minciunii, a schimonosirii, a parvenirii. Civilizaţia modernă decapitează simbolul în opinia lui Marius Ghilezan. Cred că societatea modernă va ajunge să se autodistrugă pentru că decapitează pe lângă simbol şi...

Alexandru Cristian – Lectura, un virus salvator

Când spunem cuvântul virus ne gândim la boală şi chiar la moarte. Este un cuvânt terifiant, dătător de mari spaime. Mă gândeam zilele acestea dacă din multitudinea de viruşi prezenţi în lumea biologică  există unul care să nu ne facă rău. Vă spun sincer nu am găsit. Anumite obiceiuiri ale omului sunt numite vicii sau reflexe condiţionate. Un viciu bun este un oximoron ciudat. Expresia un virus sănătos este amuzantă pentru marea majoritatea a oamenilor. Reflectând, mi-am adus aminte de puterea curativă  a unui viciu  lectura. Lectura are o putere greu de cuantificat. Citind te dezvolţi, te întregeşti, te hrăneşti cu lucruri utile. Pentru a deveni un viciu bun sau un virus sănătos lectura are nevoie de trei elemente. Primul element este imboldul. Imboldul sau voinţa de a citi se dezvoltă încă din copilărie. Acest element trebuie să fie  o parte a educaţiei unui om. În loc să lăsăm copilul să se joace ore nemăsurate, îi limităm timpul şi îi adăugăm puţin câte puţin acest microb al cititului. Al doilea element este dorinţa de a cunoaşte. Acest element apare odată cu înaintarea în vârstă şi apariţia unor noi semne de întrebare. Copilul descoperă lumea, oamenii, casa, totul din jurul său este necunoscut. Pentru a cunoaşte are nevoie de cunoaştere, iar această cunoaştere o dobândeşte citind. Al treilea element este virusarea. Odată format obiceiul acesta, virusul lecturii pătrunde în minte şi inimă şi nu mai lasă aceea fiinţă umană decât în momentul trecerii în altă lume. Acest virus este mortal pentru ignoranţă şi necunoaştere dar în acelaşi timp  este un panaceu pentru lumea în care trăim. Pentru a trăi în această lume plină de atât mister, revelat forţat de către  tehnologie, trebuie să ne alimentăm cu multă cunoaştere. Înţeleptul este cel care doreşte să descopere mai mult, ignorantul este cel care ştie totul avant la lettre. Sábato spunea că viitorul...

Alexandru Cristian – Sensul lecturii în lumea postmodernă

Am intrat într-o nouă eră, era informaţională. Fluxul masiv de informaţii domină lumea. Factorul K ( cunoaşterea ) este  în viziunea lui Alvin Toffler elementul central al lumii actuale. Fără cunoaştere nu poţi evolua, fără evoluţie eşti marginalizAt de  jocul  istoriei. Lumea postmodernă este o lume  a păcii, conflictele distrugătoare şi hecatombele întâmplătoare sunt de domeniul arhivei. Arhetipul acestei noi lumi este tehnologia. Sábato spunea că lumea a intrat într-un delir tehnologic. Motorul acestui fenomen este computerul împreună cu  toate funcţiile sale, iar modul de exprimare al acestui delir este internetul. Minune a tehnologiei sau dezastru al omenirii? internetul este invenţia tehno-informaţională cea mai contestată  a istoriei. De-a lungul istoriei toate invenţiile au fost contestate, trenul era considerat un vehicul periculos şi aducător de moarte chiar dacă rula cu viteze foarte mici. La începutul secolului al-XIX-lea unii medici au declarat că omul nu poate respira la o viteză de 40 km/h, o viteză care multora în prezent li se pare una de melc. Internetul este un depozit informaţional unic în istoria lumii. Toate bibliotecile lumii de la Marea Bibliotecă a  Alexandriei la cea a Marilor Moguli din India şi  până în zilele noastre la Biblioteca Congresului sunt cuprinse în această uriaşă magazie virtuală. Rolul internetului este din ce în ce mai pregnant, lumea se raportează la acesta ca la un oracol. Oracolele lumii antice au fost înlocuite cu Oracolul Google. Veridicitatea presupusă a internetului esta dată de o singură caracteristică, uriaşa masă informaţională. Cantitatea covârşitoare topeşte calitatea şi distruge toate elementele veridice. Oamenii au ajuns să se trateze sau să se roage virtual. Nu contest puterea internetului sau calitatea sa. Acesta ar trebui să fie folosit ca un dicţionar sau un compendiu, acesta trebuie să fie un auxiliar. Internetul nu trebuie să înlocuiască procesul continuu de acumulare de cunoştiinţe sau mai grav să devină procesul  fundamentării educaţiei socio-culturale. Baza...