Eseuri despre exil și limbă

Norman Manea a publicat recent “The Fifth Impossibility: Essays on Exile and Language” „(A cincea parte a imposibilităţii: Eseuri despre exil și limbă) la editura Yale/Margellos, în seria „World Republic of Letters”, 360 pagini. Poate fi achiziţionată la cerere pe: carteaprinposta@bookiseala.ro. Preţul ei fiind de 99 de Lei plus taxele poştale. Soarta scriitorului în exil este subiectul de rezistenţă al noii cărţi de eseuri, în care Norman Manea descrie şi analizează condiţia existenţei sale, notează publicaţia Haaretz.  În 1941, la vârsta de cinci ani,  Manea a fost smuls din România sa natală şi deportat împreună cu familia sa în lagărul de concentrare din Transnistria, unde au fost ucişi 90.000 de evrei din totalul de 185.000 încarceraţi. Semnează petiţia online: „Norman Manea merită Nobelul pentru Literatură” Manea a supravieţuit şi în 1945 s-a întors acasă împreună cu părinţii săi.  În 1986, la vârsta de 50 de ani, a fugit din ţara sa, evadând dintr-un regim care-i cenzura opera şi care i-a revocat un important premiu literar primit. Prima sa staţie a fost Berlinul de Vest. Apoi, USA, unde a locuit până în 1989.  Cărţile lui Manea sunt scrise în jurul temelor exilului, cunoaşterii de sine şi a celorlalţi. Cărţile sale în limba română, apărute la Polirom, se bucură de un real succes: Întoarcerea huliganului Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow. Un proiect Words&Images Atrium Variante la un autoportret Anii de ucenicie ai lui August Prostul Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian De fapt, subiectul central al cărţii de eseuri a lui Manea, apărută peste Ocean, este dilema identității trăită de persoana întâi, care caută atât apartenența  (la o limbă și cultură), cât și libertatea.  Chiar din primul paragraf al primului eseu, „Exil”, Manea sugerează că povestea lui personală este un una universal valabilă, mulţumită principalei contradicţii a timpului nostru:  „modernitatea centrifugă, cosmopolită și...

Cum se măsoară valoarea? În kile de orgoliu sau în puncte ISI?

Turcescu şi-a restrâns cogeamitea platoul, la vitrina din Calea Victoriei. Deh, nu mai sunt finanţatorii săi la putere. Luni seara l-a adus pe Mircea Cărtărescu, în calitate de victimă, cu doi avocaţi: Liiceanu şi Patapievici. Nu înţeleg de ce scriitorul de box-office avea nevoie de justificări publice. Omul a scris mult. Bine sau prost, judecă timpul. Ce i-a deranjat a fost acuza formulată de ziarul Cotidianul.ro. Cum că în construcţia imaginii sale, ICR a betonat aproape un milion de euro. „Nu e mult” a sărit Liiceanu. Nici eu nu cred că e o sumă uriaşă, dar sunt totuşi nişte bani acolo.  Asta în timp ce majoritatea scriitorilor români plătesc ca să li se publice cărţile. Vădit enervat, patronul editurii Humanitas a comparat investiţia în promovarea scriitorului cu cea din bârnele Nadiei Comăneci. Eh, nici chiar aşa. Gabriel, ai sărit calul! Nadia e un campion olimpic neegalat încă. Iar barele de la Oneşţi n-au costat, baş, atâta. Pe Nadia o ştie o planetă întreagă, pe când pe Mircea doar câteva sute de librari, las, de la mine, poate mii. 10.000 de exemplare în Germania e ca şi cum ai câştiga campionatul de juniori pe un Land. Nu putem compara performanţele Nadiei cu ale lui Cărtărescu, chiar dacă ne place să ne imaginăm, noi, „intelectualii lui Băsescu”,  planetari. Unul dintre liberali, Bogdan Duca, sesiza existenţa a 350 de kilograme de orgoliu în platou.  Nu în kile ar trebui măsurată calitatea intelectuală. Ci în punctele ISI. Dar şi acolo pauză. Filozoful, care tot îl invocă pe Noica, lipseşte din  Panthenonul academic al lumii. Dar e ţâfnos şi plin de aroganţă faţă de acuzatorii lor publici, mulţi dintre aceştia, trebuie să recunosc, de o calitate îndoielnică. Grupul Patapievici, Liiceanu, Pleşu a pierdut puterea. Niciun dezastru. E legal şi moral ca noii guvernanţi să-şi impună oamenii în structurile de stat. Loserii pot continua în...

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2012: MO YAN

Mo Yan („Nu vorbi”) este pseudonimul scriitorului Guan Moye. Nascut in 1955, in provincia Shandong din estul Chinei, Mo Yan publica prima povestire in 1981 (Chunye yu feifei — Potopul din noaptea de primavara). in 1985 ii apare prima opera de dimensiuni mai mari, Ridichea stravezie (Toumingde hongluobo), care se bucura de un mare succes. Devine celebru in China prin Sorgul rosu (Honggaoliang jiazu), publicat in 1987. La notorietatea autorului contribuie cunoscutul film din 1987 al lui Zhang Yimou, Sorgul rosu (Honggaoliang), castigator al Ursului de aur la Berlin in 1988, care se bazeaza pe primele doua capitole din textul lui Mo Yan. Scriitorul a publicat mult in ultimii douazeci de ani, peste optzeci de povestiri si peste zece romane. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara: Cantecele usturoiului din Paradis (Tiantang suantai zhi ge, 1988), Tara bauturii (Jiu guo, 1993), Sani bogati si fese mari (Fengfu feitun, 1995), Patruzeci si una de bombe (Sishiyi pao, 2003), Oboseala de viata, oboseala de moarte (Shengsi pilao, 2006) etc. Mo Yan a dobandit multiple premii nationale si internationale (printre cele mai recente, in 2008, se numara Premiul „Visul din pavilionul rosu” al Universitatii Baptiste din Hong-Kong si Premiul Newman pentru literatura chineza), fiind unul dintre mai apreciati scriitori chinezi...

Luaţi urma banilor, funcţiilor, onorurilor. A treia scrisoare către Dorin Tudoran

Liviu Antonesei   M-am întrebat şi m-am tot întrebat ce anume cauzează iubirea aceasta fără de margini – nici măcar a bunului simţ! – ale unor oameni şcoliţi, unii cu opere remarcabile, ale unor „intelectuali fini şi subtili”, faţă de un ins incult şi grobian, care ar face o figură cu mult mai bună pe puntea unui vas sau într-o tavernă portuară. Fiind vorba despre persoane atît de dichisite la minte, de bună seamă că am evitat explicaţiile prea la îndemînă, simple, dacă nu chiar simpliste, ajungînd la nişte fantezii cu vagi aere psihanalitice – atracţia pe care o exercită forţa brută (ba chiar şi brutală!) asupra spiritelor rafinate, procesul de identificare cu cel care simbolizează puterea etc. M-am trezit chiar interpretînd aceste acte de servilism pur prin prisma celebrei metafore a „scepticului şi barbarului”. M-am mai gîndit şi la capacitatea intelectualului de a se iluziona pentru o cauză, iluzia fiind uneori atît de mare încît ajunge să identifice cauza cu o persoană care a subtilizat-o şi încă fără prea mare rafinament. Acum, mi-au trecut fanteziile acestea ce tindeau să devină sistem şi sînt de acord că explicaţia din articolul tău, de la care am plecat la drum, este mult mai exactă: „Termenul care a fost golit total de sens este cel de intelectual public. Pagubele provocate de gazetari arvuniţi sînt o glumă pe lîngă distrugerile nucleare produse de armata ” publicilor. Prin public, asemenea intelectuali înţeleg datul în stambă – la lumina zilei şi din bezna nopţii – după cum le dictează interesul personal, tentaţiile puterii sau, în cazul unora dintre ei, probabil spaima de a nu fi şantajaţi”. În ultimele două rînduri identifici motivaţia scurt şi clar. N-am mare lucru de adăugat decît acela că, în cazul unora, cele trei motive merg foarte bine toate împreună, în cazul altora fiind îndeajuns două sau chiar unul singur! În...

„Suntem victime ale Marelui Manipulator” – susţine scriitorul Marius Ghilezan

„Omului îi e frică de junglă pentru că s-a născut încătuşat. Cine dictează că nu trebuie să eliberăm fiara din noi? Poate am putea fi, graţie inteligenţei, regii junglelor, dar părinţii civilizaţiei au stabilit demult că fiinţa umană se poate emancipa doar în ţarcul strâmt al regulilor civilizaţiei. Eu cred că orice individ la naştere este înzestrat cu gena războinică, doar că anturajul, canonul, arbitrajul marelui Manipulator fac să înmoaie naturelul simţitor dar înţepător din fiecare. Crede-mă ca scorpion simt mai bine pornirile primare”, afirmă scriitorul Marius Ghilezan, într-un interviu acordat Andrei Rotaru de la Agenţia de carte. vorbind despre ultimul său volum: Medi, cu ochiul...

Norman Manea merită Premiul Nobel pentru Literatură

Norman Manea merită Premiul Nobel pentru Literatură. În acest sens, Cristian Alexandru, colaborator  al magazinului de cărţi Bookiseala.ro, a iniţiat o petiţie online. Prin acest demers  salutar, pe care-l susţinem şi -l promovăm,  încercăm să coagulăm energiile celor care consideră că şi literatura românească merită Nobelul. Prin încăpăţânarea de a promova un scriitor fără anvergură,  elita intelectuală a pierdut ani de zile. Comitetul de la Stokholm premiază autorul care a produs cea mai  remarcabilă operă idealistică, aşa cum Alfred Nobel a lăsat prin testament şi nu genialitatea, cum ar crede mulţi particulari ai scrisului de la noi. Valorile umanismului nu se confundă cu rictusul mahalalelor, obsesia pentru o idee, cu melancolia balcoanelor, crezul într-un ideal, cu înfloritura textului. E mult mai mult. Norman Manea a plecat în exil, la fel ca mulţi intelectuali care au reuşit să cultive şi să promoveze marile idealuri ale umanităţii. Pentru opera sa a primit medalia “Literary Lion”;  The National Jewish Book Award; Premiul internaţional Nonino pentru Opera omnia; „Médicis Étranger” ; Ordinul Meritul Cultural al statului român; ” Ordre des Arts et des Lettres „, în titlu de Comandor, al statului francez. Norman Manea este, din 2006, membru al Academiei de Artă din Berlin, Din 2011, este membru de onoare al faimoasei instituţii britanice Royal Society of Literature. Recent i s-a decernat importantul premiu „Nelly Sachs”, pentru ţinuta morală a scrierilor sale. Rămâne singurul scriitor de origine română cu şanse reale pentru a câştiga Nobelul pentru literatură, această obsesie a intelectualilor români de azi care nu pot ieşi din paradigma „rezistenţei prin cultură.” Un Premiu Nobel pentru România  ...