Un milion de români îşi vor lua tablete anul acesta. Dar ce citesc?

Vânzările de tablete s-au triplat anul trecut şi vor creşte cu încă 50% în acest an. Potrivit estimărilor, românii vor cumpăra între 800 de mii şi un milion de tablete în 2014. Preţurile încep de la 200 de lei şi pot ajunge la 4.000 de lei. În medie însă, un român cheltuieşte 700-800 de lei pentru o tabletă, informează Digi24. Citeşte: Dă-te pe placă! Înainte de Paşte am vrut să cumpăr unei nepoate de opt ani un Kindle. Bunicii au spus că nu prea citeşte cărţi. Şi m-au rugat să-i cumpăr tabletă. Când i-am dat-o nu mai putea de bucurie. Aproape că nu mai respira. Când a reuşit să o deschidă a întrebat cum se instalează jocurile? În România piaţa ebook-urilor este de doar 1%. Anul trecut în SUA, pentru prima oară, vânzările de Ebook-uri l-au depăşit pe cele ale cărţilor în format clasic, cu 12 procente, informează Amazon.com Ce ne facem cu cititul la români?      ...

Un celebru tablou, subiect de roman

În 1776, când Jean-Honore Fragonard picta „Portretul unei tinere fete citind” nu-i trecea prin minte că în 2008, undeva prin New York, un scriitor se va fi inspira de opera sa pentru a scrie o carte despre o  tânără aristocrată. Nu, artistul s-a gândit că a făcut tot ce s-a putut face mai bine. Şi a reuşit. Este un portret adorabil. Aş fi lăsat tabloul în pace dacă nu m-ar fi mistuit gândul: „Cine a fost această fată?”  – se întreabă Beth Levine Ain într-un comentariu postat pe Wonders & Morvels, un site dedicat celor curioşi de misterele istoriei. Ce am citit undeva este că pictura nu a fost realizată cu un model stând şi pozând artistului, spune scriitoarea. „Mai mult ca sigur a existat doar în imaginaţia creatorului. Nu ştiu ce a a reprezentat pentru Fragonard, dar ştiu ce înseamnă pentru mine.” Dar de ce fata stă în acel cadru, ce carte lecturează şi de ce a pozat în această postură? Bine. Probabil că a fost, asemenea multor altor fete de-a lungul timpului,  marcată de ceva. M-am uitat la figura ei misterioasă. Probabil că autoritara sa mamă a izgonit-o de acasă. Vâzând-o nervoasă, artistul i-a dat să ţină ceva în mână. O carte deschisă pentru a-i stăpâni tremurul mâinilor. Şi cred că a avut o idee care a dat roade. Corpul ei s-a liniştit. La o simplă tresărire, chiorăitul ei s-ar fi transformat într-un cutremur. Ea ar fi dorit să simtă ce e dragostea, cineva să o preţuiască. Cuiva să-i pese de ea. Să găsească alesul care să o facă fericită. Şi asta a fost tot. Aşa s-a născut povestea mea. Artistul a pictat multe femei frumoase de-a lungul vieţii sale, unele legânând probabil copii, altele jucându-se, dar numai una a ajuns să fie subiect de carte: Revoluţia Sabinei. Cartea poate fi achiziţionată de pe Amazon. Sabine Durand,...

Povestea unei tinere scriitoare, devenită celebră, graţie online-ului

“Stirea că un sfert din TOP 100 – titluri ale celor mai bune cărţi Kindle publicate pe Amazon – provine de la autori indie ( în afara mainstream-ului)  nu mă surprinde,” spune  Beth Reeks de la The Guardian. EBook-ul poate revoluţiona viaţa unui tânăr romancier aspirant Am început să scriu online. Sătulă de citit despre vârcolaci, vrăjitori sau vampiri, am postat prima mea carte: „Kissing Booth” ( o poveste de dragoste între liceeni, fără nici creatură mitologică), pe o platformă, numită Wattpad, când aveam 15 ani. Astfel de platforme ajută scriitorii amatori să-şi popularizeze operele şi să primească feedback-uri de la cititori. Am reuşit să public prima mea carte,  sub numele de Beth Reekles , capitol cu ​​capitol.  Am atras mai mult de 19 de milioane de utilizatori de internet, succes care a stârnit interesul editurii Random House, cea care  mi-a şi publicat trei cărţi. Platforma despre care vorbeam este potrivită celor care vor să scrie şi să-şi dezvolte abilităţile narative. Există şi în România. Dar nu la fel de dezvoltată.  Click aici! Ce este interesant e că primeşti reacţii instantanee. Simplul fapt că ai văzut că oamenii ţi-au citit cartea, chiar dacă nu au lăsat un comentarii, îţi dă un impuls şi încredere în tine. Pentru majoritatea oamenilor lumea editorilor este intimidantă. Înainte de a a ajunge la o editură trebuie să găseşti un agent literar. Self-publishing-ul unei cărţi electronice e gratuit, rapid şi la îndemână. Desigur există şi dezavantaje. Cartea ta nu are un format fizic. Trebuie să-ţi faci singur redactarea şi marketingul. E indicat să citeşti instrucţiunile de publicare. Am deznădăjduit prima oară când am aflat că tinerii scriitori nu şi-au luat toţi banii de pe urma publicării cărţilor digitate. Pentru promovarea cărţii mi-am ţinut un blog, o pagină de facebook şi un cont de twitter. Un lucru demn de reținut este că, pentru a vă...

Alexandru Cristian – Ultimul surâs al patriarhului

Macondo…amintirea unui secol ce a depăşit istoria. Familia Buendía priveşte calm istoria şi evenimentele acesteia. Patriarhul lasă pana jos, a plecat şi nu va mai scrie niciodată. După un veac de singurătate vine toamna patriarhului care se sfârseşte cu ultime frunze călcate în picioare de aer. Gabriel García Marquez este cel mai important scriitor de limbă spaniolă. Forţa scrisului său a influenţat generaţii. Marile sale romane sunt citite ca o Biblie sau ca Aventurile iscusitului hidalgo Don Quijote. Un veac de singurătate, Toamna Patriarhului, Dragoste în vremea holerei, Generalul în labirintului său, Povestea târfelor mele triste, Vijelia, Ochi de câine albstru sunt scrieri care nu vor pieri decât odată cu planeta aceasta. García Marquez a scris cu o pasiune mitică. Prin toate scrierile sale se simte parfumul gândurilor sale şi efluviile sentimentelor; dragoste, patimă, ură, trădare, inocenţă, desfrânare, absurd, paradisiac, grotesc, burlesc, ignar, gregar, unic, legendar. Toate aceste trăsături dau operei lui Marquez atributul de operă meta-temporală, operă ce este deasupra timpului. Paradisul uitat al memoriei scriitorului s-a împletit cu personajele sale. Dacă toate îşi uită timpul, García Marquez şi-a uitat propriul său timp şi s-a scufundat în abisul nimicului. De acolo nimeni nu te poate răni sau te poate schimba. Căci nimicul este suprem deorece oamenii nu-l cunosc. Iar ceea ce nu cunosc oamenii nu poate fi alterat de prezenţa lor. Patriarhul literelor a trăit departe de Aracataca, o terasă ce se scălda în apele Caraibelor. Purtat cu gândurile sale către plajele somptuoase, arborii sculptaţi ce coboară din cer, apa limpede, patriarhul s-a aşezat pe banca lumii şi a scris despre micimea condiţiei umane. Dragostea este cea care ne salvează din această uitare de sine, din amorţirea sentimentelor şi paralizia sufletului. Pentru patriarh sufletul este ceva mitic, sacru. Nu te poţi juca cu el. Sufletul cald, plin de viaţă este cutremurat de valuri gigantice de frică de grotesc,...

Alexandru Cristian – Biblioteca lumii

Istoria curge în faţa noastră ca un râu fără margini. Orice eveniment are o semnificaţie. Istoria nu are sfârşit sau început. Istoria este istorie. A defini istoria este ca şi cum ai lua biblioteca din Alexandria şi ai descrie o pagină oarecare dintr-un tom aflat pe un raft. Imposibilitatea de a defini istoria îi dă o greutate anume. De la începutul scrisului cărţile s-au întemeiat pe o valoare relativă. Cartea este o oglindă ce priveşte într-o perspectivă istoria lumii. O bibliotecă poate să cuprindă milioane de pagini dar nici o carte. O carte este un univers definit şi acceptabil. O carte nu este vis, himeră sau haos. Rafturile bibliotecilor sunt pline de rumeguş şi de carton. O singură bibliotecă conţine cărţi, biblioteca lumii. În această bibliotecă se află marile cărţi ale civilizaţiei. O carte din această bibliotecă a schimbat destine, opere şi vieţi. Actul creaţiei cărţii este un sacrificiu echivalent cu asceza. Creatorul îşi impune un anumit mod de viaţă pentru a termina cartea. În funcţie de nevoinţă cartea va rămâne sau nu în biblioteca lumii. Cervantes a scris fără o mână, Shakespeare chinuit de nesiguranţă, Schiller răpus de sărăcie, Milton a scris  orb. Marii creatori au jertfit viaţa, sufletul sau trupul pentru creaţia lor. Pentru a avea un loc în biblioteca lumii. Borges spunea că biblioteca este locul desăvârşirii noastre, dar nu orice bibliotecă. Biblioteca lumii este un loc în care marile creaţii îşi găsesc locul. De ce unele cărţi rămân în istorie şi altele nu? Pentru că autorii lor nu au practicat asceza creaţiei şi exerciţiile nevoinţei. Plămădirea cu sudoare, chin şi suferinţă a unei cărţi îţi dă cununa nemuririi acelei cărţi. Eminescu şlefuia poeziile ca pe diamante rare, avea răni pe corp de la sute de ore de stat pe un scaun tare şi scriind, rescriind, scriind opera sa veşnică. Perpessicius cu o mână şi cu...

Despre bucurie şi viaţă cu Nicolae Corneanu

Să ne uităm la feţele oamenilor când merg la o petrecere oarecare şi când merg la biserică. “Când se duc la joc e sărbătoare în sufletul lor, iar când merg la biserică, parcă ar merge la înmormântarea celui mai bun prieten al lor,” spunea un mare predicator berlinez. Atâţia creştini umblă prin biserici încoace şi încolo cu mutra întunecată, iar când se roagă fac impresia că a vorbi cu Dumnezeu înseamnă pentru om cea mai mare opinteală şi cea mai grozavă plagă sufletească. Întradevăr cucernicia nu este o manifestare funebră, avea să spună Înalt Prea Sfinţitul Nicolae Corneanu în frumoasa carte “Credinţă şi viaţă,” apărută la Editura Dacia, în 2001. “Oare diavolul a făcut bucuria şi Dumnezeu jalea?” se întreabă întâistătătorul bisericii ortodoxe bănăţene. Evlavia, bucuria şi viaţa sunt date de la Dumnezeu. Oare de ce nu ştim să ne bucurăm? Câţi dintre noi îşi mai amintesc celebrul spot Vodafone “Trăieşte fiecare clipă”? O musculiţă are viaţă doar de o zi. “Să fie oare nefericită din cauza asta? În niciun caz. Pentru că îşi umple puţinul timp doar cu lucruri care-i plac. Pluteşte, se întinde, trăieşte din plin fiecare clipă. Poate că şi noi care trăim mai mult am avea ceva de învăţat de la ea. Să ne gândim puţin că dacă am trăi intens ce viaţă am avea….” Bucuraţi-vă! Este cuvântul care apare de câteva zeci de ori în Biblie. Şi de ce nu ştim să ne bucurăm? Bucuria e expresia fericirii. Cineva avea să spună că Diavolul se ascunde în lucruri mărunte. Acestea întunecă faţa şi purtarea. Cât de simplu e să priveşti o dată pe zi cerul… V-aţi gândit vreodată că primăvara e sinonimă Învierii? Cine, dacă nu Dumnezeu, a dat viaţă şi florilor. Cât spectacol există într-o petală de trandafir? Oare pot plânge nuferii printre trestii melodioase?  Sigur nu se va îneca marea, oricât ar...