De Marius Ghilezan România clar nu suferă de o criză de destin, ci de o bilă politică leneşă, ce nu poate digera şoricul cefei de porc, ridicată la rang de elită. Anamneza corpului conducător evocă, nu neutralizează, guşaţii, „fonfii şi flecarii” naţiei, tolăniţi pe canapelele studiourilor de televiziune. Falsele modele apărute pe cat-walk şi puzderia de cărţi vitriolante ale fostei Securităţi din librării urmăresc să intoxice şi să deruteze naţiunea, instituind o falsă carantină a valorilor. Dacă nu ne-am fi bătut joc de noi, timp de aproape 25 de ani, aceşti sconcşi ai tranziţiei nu ar mai fi existat. România a avut şi are modele frumoase, umane, tonice, elegante, cu înalte simţăminte patriotice, fie acasă, fie în pribegie. Pentru că la noi liftele şi corul de valeţi ai nomenclaturii au uzurpat poziţiile de demnitate, oameni ca doctorul american, de origine română, Sorin Issvoran, nu sunt cunoscuţi de mulţime. Cartea „Astăzi începe mâine,” apărută la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj, în 2009, este drama unei vieţi, comparabilă cu cea a celebrului Pappilon din copilăria noastră. Prin anii de ciumă, ai instalării republicii, personajul cărţii era un tânăr student la Medicină: La nici 20 de ani, a fost aruncat în temniţă, împreună cu tatăl său, un distins avocat, învinuit că ar fi apărat “sabotori ai economiei naţionale,” de fapt patrioţi români care au încercat să zădărnicească marşul convoaielor de grâne către URSS, ca datorie de război. Scăpând de vigilenţa temnicerilor a sărit de la etajul puşcăriei şi a trecut Dunărea înot, într-o toamnă târzie a anului 1948. A fost unui dintre cei 1500 de supravieţuitori din cei aproximativ 100.000 care au încercat să treacă graniţa morţii. Niciodată nu vom şti exact câţi tineri au murit seceraţi de elicele şalupelor de coastă. În Iugoslavia lui Tito, deloc prietenă refugiaţilor, a fost închis în vreo opt închisori. Torturat, ameninţat permanent cu...