Andrei Ruse – Soni

De Marius Ghilezan

Carlos Ruiz Zafon – Prinţul din negură

De Marius Ghilezan

Charles Bukowski – Femei

De Marius Ghilezan

Norman Manea. Un român demn de Nobel

Marius Ghilezan: Noi vă considerăm demn de Nobel, în timp ce criticul de talia XXL de pe catwalk-ul literar dâmboviţean,  un „scriitor mediocru”. Cântărim cu măsuri diferite? Norman Manea: Am luat la cunoştiinţă târziu şi din întâmplare de PETIŢIA Dvs. Ea nu putea avea niciun ecou suedez, dar putea avea, şi a avut, ecou românesc. Unul dintre acestea este, poate, chiar intervenţia jurnalistului la care vă referiţi. Acesta mă numeşte „submediocru”, nu mediocru. Având în vedere vârsta mea juvenilă, pot, însă, să sperăm :-), progresa spre stadiul de mediocritate care ar justifica distincţiile româneşti primite, nu doar cele străine. M.G.: Nu suntem toţi români, la fel de cititori? N.M.: Faptul că suntem  cu toţi români şi, eventual, cititori, nu ne obligă deloc să avem aceleaşi criterii de judecată şi aceleaşi opinii. Fiecare are dreptul la propria părere. Obligaţia este doar de a nu mistifica şi minţi. Jurnalistul literar dâmbovitean, cum îl numiţi, a mistificat, însă, acum mai mulţi ani când m-a „demascat” în incalificabilul său PROTEST din România Liberă că aş insulta poporul român, a minţit când a susţinut recent că am fost ţinut la uşa lui Marin Preda (în realitate, am avut o bună relaţie cu directorul editurii Cartea Românească, care mi-a publicat prompt şi în execelente condiţii aproape toate cărţile) şi a mistificat, din nou, recent, când a susţinut că Revista „Observatorul Cultural” m-ar promova constant spre…Nobel. Nu ştiu să existe o astfel de propunere din partea Observatorului; ea există, însă, din partea mai multor publicaţii franceze, italiene, elveţiene, suedeze etc şi acestora ar trebui să se adreseze vehementul agitator. ——-> M.G.: Ce le-aţi spune criticilor din ţară care vă critică, fără a vă citi? N.M.: Nimic. M.G.: Vă consolează evidenţa  unei cariere internaţionale de succes fără sprijinul „idolilor” care şi-au ridicat socluri pentru statui încă din timpul vieţii? N.M: Bănuiesc că vă referiţi la unii „idoli”...

Ken Follett – Căderea uriaşilor. Trilogia secolului. Vol 1

De Marius Ghilezan O uriaşă carte despre o uriaşă poveste. În aproape o mie de pagini, scriitorul britanic Ken Follett reuşeşte un bildungsroman de zile mari, cu acţiuni care se desfăşoară în spatele frontului de luptă al primului război mondial . După capodopera „Stâlpii pământului,” enormă şi strălucită, cum avea să o caracterizeze Cosmopolitan, nimeni nu mai credea că autorul poate scrie o poveste şi mai puternică. Dacă în prima sa carte toate sentimentele umane, ură, disperare, iubire şi speranţă, îmbinate într-o ţesătură dramatică, puneau o lumină strălucitoare asupra unei epoci întunecate, în „Căderea uriaşilor,” începutul este al unei fericiri ingenue, al ieşirii naive din copilărie, cu grijile fireşti vârstei,  amor, iluzii, căutări ale identităţii într-o lume tihnită, împărţită după regulile capitaliste între aristocraţi şi muncitori, fiecare cu universul său de valori, începând cu partea a doua, speranţele unei generaţii se ruinează odată cu începerea Apocalipsei primului război mondial. Familii destrămate, destine zdruncinate, pierderi de vieţi, dar şi de averi compun fundalul cenuşiu, în care totul pare a se ruina. Autorul acordă un loc special iubirii, care ţese viaţa ca un fir  ascuns peste toate cancelariile aflate în poziţii adverse. Ce poate fi mai tragic pentru doi tineri care se iubesc ca ţările, rangurile sociale şi diferenţele de opinii privind supremaţia asupra lumii, să îi despartă nefiresc? Dragostea dintre Walter, fiul unui înstărit ofiţer german Otto von Ulrich şi Maud  Fitzherbert, sora unui aristocrat englez, cu rădăcini ruseşti, trebuie să rămână ascunsă din cauza canoanelor războiului. Dar ei nu sunt singurele personaje principale, aici e măiestria scriitorului englez, el pune pe acelaşi plan pe servitoarea Ethel din comunitatea galeză Ty Gwyn, care dă naştere unui bastard şi reuşeşte o fulminantă ascensiune socială, pe Billy, agerul său frate, miner, cu lorzi şi politicieni de primă scenă, regi şi regine, revoluţionari, menşevici şi bolşevici, deopotrivă într-un amalgam de informaţii şi de...