Normalitatea rămâne o necunoscută şi pentru Manolescu şi pentru Tudoran

După cele două conferinţe de succes de la Ateneul Român, în care Herta Müller şi Adam Michnick au entuziasmat publicul, ultima întâlnire dintre Dorin Tudoran şi Nicolae Manolescu, de la sfârşitul lunii mai,  a părut una prăfuită. Două personalităţi ale culturii româneşti s-au temut să abordeze tema atât de cucernică a normalităţii. Nu s-au prea chinuit să găsească “idealul pierdut,” de pe afişul acţiunii. Nicolae Manolescu, nici nu se putea altfel, a deschis reuniunea cu referire la Apelul către normalitate al lui Andrei Pleşu, publicat nu demult în “Dilema veche.” Apoi,  a făcut trimiteri subtile la polemicile cordiale din anii ’90, pe care le-a avut cu regretatul Octavian Paler. Când el cerea intelectualilor să se retragă la unelte, directorul ziarului “România liberă” era de părere că e prea devreme. În timp, Nicolae Manolescu a intrat în politică, iar Octavian Paler s-a retras la “unealta” scrisului. După o introducere destul de lungă, preşedintele Uniunii Scriitorilor l-a întrebat pe Dorin Tudoran cum vede el, ca om urmărit de Securitate, normalitatea. Scriitorul român, stabilit la Washington, a răspuns direct:  “dizidenţii sunt oameni normali, în locuri anormale, pe timpuri anormale”, pledând pentru depersonalizarea instituţiilor. El crede că pentru a se ajunge la normalitate, ar trebui ca cetăţenii să aibă o mai mare încredere în instituţii. Citându-l pe Havel, Nicolae Manolescu a fost de părere că normalitatea poate fi obţinută atunci când “berarul îşi face treaba”, adică dacă “avem omul potrivit la locul potrivit.” Pentru a rupe monotonia, Tudoran a reamintit o declaraţie de a lui Andrei Pleşu care, cam strâns de uşă de un reporter american, ar fi spus prin ‘90: “tot ce avem de făcut este să facem pe dos ce au făcut ceilalţi.” La a treia tentativă a lui Manolescu de a afla cum se poate obţine normalitatea, dizidentul român – spre dezamăgirea celor prezenţi în sală – a spus că...

Emil Boc a cumpărat de la Bookfest „Cartea băieţilor invincibili” şi „Deceniul pierdut al României”

Cărţi semnate de Mircea Cărtărescu, Mihaela Rădulescu şi Aurora Liiceanu, alături de mulţi alţi autori români, dar şi străini, s-au numărat printre cel mai bine vândute volume în topurile editurilor participante la ediţia din 2011 a Salonului de carte Bookfest din Bucureşti, potrivit Mediafax. Dacă preşedintele Traian Băsescu nu este un fan al cărţilor, Emil Boc, el însuşi autor, a cumpărat din standul editurii All, cartea Deceniul pierdut al României, conform datelor oferite de editori. De la standul editurii Corint, premierul şi- a luat pentru bibliotecă Cartea băieţilor invincibili şi Cartea prietenelor.  La Humanitas, cel mai bine vândute volume au fost Zen. Jurnal 2004-2010 de Mircea Cărtărescu, Despre frumuseţea uitată a vieţii de Andrei Pleşu, Călătorie în România de Sir Sacheverrell Sitwell. Pe primul loc în topul vânzărilor la Polirom se află cartea Mihaelei Rădulescu Întreabă-mă orice, urmată de Viaţa nu-i croită după calapod de Aurora Liiceanu, „1984” de Haruki Murakami (2 volume). Preşedintele Asociaţiei Editorilor din România, Grigore Arsene, care se ocupă cu organizarea Salonului internaţional de carte Bookfest, a spus că anul acesta au fost „probabil” mai mulţi vizitatori decât la ediţia precedentă a evenimentului, care au şi cumpărat mai multe volume. Reprezentanţii Polirom au precizat că au avut încasări totale de 370.000 de lei, cei de la Humanitas au estimat vânzările la circa 300.000 de lei, iar Nemira, peste 163.000 de lei. Cea de-a şasea ediţie a Târgului de Carte Bookfest a avut loc în perioada 25-29 mai, la complexul Romexpo din...

Ion Zubaşcu, luptătorul din Munţii Ţibleşului, a plecat să le cânte îngerilor: „Fost-am omul pădurii!”

Lui  Ion Zubaşcu i s-a închis timpul vieţuirii. Posterităţii sale i s-a deschis un mit, mitul profesorului de la ţară care a reuşit să facă o revoluţie folclorică şi nu numai atât. Generaţii în blugi sau tineri contestatari au avut în piticul maramureşean un gigant de neegalat. A fost mai puternic decât statura sa. În alte lumi şi sub alte canoane, Ion Zubaşcu ar fi devenit un erou naţional. El s-a sfinţit pe sine în lăută şi-n cuvânt pentru a da lumii de ştire că Leru-i ler şi pe o piatră din Munţii Ţibleşului. Pe Ion Zubaşcu l-am cunoscut la Cenaclul Flacăra. A leruit şi m-a învăţat că mândria nu un panaj de paradă. N-am cântat doinele  sale la îndemnul partidului. L-am simţit în profunzimea sufletului meu de procreat în Maramureş. M-am născut în Timişoara, dar programarea mea s-a făcut la Cicârlău. Prin el am înţeles de ce fierbe în mine un sânge de războnic. Oamenii de acolo sunt de un fel. De altfel.  De ce sunt un neadaptat lumii de compromisuri? Oamenii nordului sunt oamenii pădurii. Ei şţiu cel mai bine că o stâncă poate cripta poveşti de sute de ani. De la Ion Zubaşcu am înţeles cel mai bine legătura indestructibilă dintre om şi natură. Şi ce înseamnă memoria. Trebuia să-i duc zilele acestea noul meu volum: Ţigara unui viitor de paie. Tiparul a fost prea încet pentru trăirea sa grăbită. N-am mai ajuns la întâlnire şi mă revolt. Ţip. De ce întârzii mereu la întâlnirile programate? Ion Zubaşcu a ridicat în mine o cetate. La ultima întâlnire de la cafeneaua BCR din Romană mi-a dat poruncă să-i continui lupta. Să nu mă dezic de regatul principiilor.  M-a iubit şi l-am iubit. Zadarnic scriu. Literele mele au o audienţă ratată. Plâng. Şi-n mine cântă un rapsod al muzicii adevărului necopt. Nu i-am putut intona disperarea şi neîmpăcarea....

Gary Chapman – misionarul iubirii, la Bucureşti

Când am scris ImpostURA, nu m-am gândit că voi asista la o explozie a grotescului pe scena publică. Nu mi-am imaginat că televiziuni serioase pot prezenta eliberarea Irinucii ca pe o epopee naţională. Casa din Izvorani a ajuns un Bevery Hills. Mai mult, au apărut ca furncile Ayatollahi  ai binelui, născuţi din mizerie. Falşi moralişti ocupă scena. Tiriplici comedianţi, care altă dată nu ar distra nici copiii în parc, fac pe importanţii. E o înghesuială de nedescris sub reflector. Mă şi mir că nu se prăbuşeşte scena de carnaval. Într-o astfel de comedie a absurdului, soseşte la Bucureşti un moralist autentic. Pastorul Gary Chapman este un practicant al binelui şi un pasionat al împărtăşirii iubirii celorlalţi. Pentru că este autentic, a şi vândut peste şase milioane de exemplare din cartea sa Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-ți exprimi față de partener implicarea trup și suflet. El nu scrie despre ură, precum alţii, care practică ceea ce hulesc în scris. Nu face declaraţii de iubire de conjunctură. Nu se apropie de oameni numai pentru a da bine la public. Acum Gary Chapman vine şi la Bucureşti. La Bookfest. Să ne...

Nici măcar la cărţi nu suntem ca Buenos Aires

La Buenos Aires există unul dintre cele mai mari supermarket-uri de cărţi din lume, îmi spune Monica Tatoiu. Acolo nu se vând numai titluri, lucrări cartonate, ci şi ideea de a fi bibliofil. Poţi intra lemn şi ieşi Alfredo cititoru’. Ţi se dau sfaturi despre cum să aranjezi o bibliotecă, ce mobilier ai avea nevoie, ce tablouri să alegi şi nu în ultimul rând cum să pari cult. Totul la preţ de IKEA. Mai nou, pentru că UNESCO a declarat capitala Argentinei nu un Panthenon al fotbalului, ci chiar  Capitala Mondială a Cărţii, renumita artistă Marta Minujin a realizat un veritabil Turn Babel din 30.000 de cărţi, cu scară interioară. Edificiul poate fi vizitat până pe 28 mai, informează webcultura.ro. „Apoi, structura va fi demontată, iar cărțile vor fi dăruite publicului. Cele aproximativ 30.000 de cărți au fost donate de către biblioteci, cititori, şi peste 50 de ambasade din întreaga lume”. Turnul lui Babel nu este prima instalație artistică pentru care Marta Minujin a folosit cărțile: în anul 1983, ea a creat din cărți o replică în mărime naturală a Parthenon-ului, într-un parc din Buenos Aires. Toate cărțile din care era alcătuită construcția fuseseră interzise în perioada dictaturii militare a lui Jorge Rafael Videla. După trei săptămâni, publicului i s-a permis să dezasambleze construcția, alegând cărțile pe care și le doreau, mai menţionează site-ul citat. La Buenos Aires s-au născut scriitori mari ai lumii: Jorge Luis Borges, Fernando Sorrentino, Elsa Osorio, Vicente Perfecto, Fermin...