Sorin Adam Matei – Idei de schimb

Sorin Adam Matei persistă şi prin acest nou volum, Idei de schimb, în greşeala de a nu fi de acord cu establishment-ul cultural de la noi. Profesor asociat la o universitate americană, nu uită că „veşnicia s-a născut la sat.”  În primele pagini pledează, într-un loc în care autorităţile nu prea au pedalat, în emanciparea lumii rurale.  Sigur că civilizaţia nu poate fi adusă cu forţa, într-un loc în care altele sunt valorile comunitare. Ca şi consătean, prin tată cu Busuioc, pot fi în dezacord cu autorul. Nimeni nu l-a oprit pe tenorul de show-bizz să-şi cultive vocea. Poate că profesorul a uitat că doar cine nu vrea nu face în România o facultate. Costel Busuioc a ajuns o emblemă de măscărici peste comunitatea slujită cu har de bunicul meu. Altul era universul de valori în care credea părintele Moise, bunicul meu, plecat devreme la cer, de frică poate să nu mai prindă blestemul prapurilor roşii. Însă, ce pot fi în acord cu Sorin Matei este dezvoltarea şi explicarea exhaustivă a conceptului său de „boier al minţii.” Românii sunt într-o goană nebună pentru lauda performanţelor şi preamărirea celor cu simbrie. Poate o mai multă moderaţie, ne-ar face şi pe noi mai europeni. Cât despre America mult visată, e un continent prea îndepărtat pentru români. Poate că nici nu căutăm modelele pe care le venerăm. Nu poţi fi în dezacord cu scrierile sale, mai ales că afirmaţiile sunt bine documentate. Ce se simte în lirica textului e o uşoară dramă, chiar o frustrare, la care ar trebui să fim părtaşi nu să o persiflăm, după stilul nostru caracteristic. Idei de schimb compun o platformă de dialog, de care nu prea avem parte, noi cei dintre linii, vorba lui Mihăescu. Dar de-o implicare tot suntem datori. de acela;i autor: Idolii...

Nimigean Ovidiu – Rădăcina de bucsau

De Marius Ghilezan Dacă Intrusul lui Marin Preda este un roman al neadaptării la comunism,  Rădăcina de bucsau a lui Ovidiu Nimigean este cel al ratărilor în tranziţie. Cu o căsnicie destrămată şi o mamă bolnavă, Liviu, antieroul, descoperă efectul de tunel al zădărniciei într-o lume complexă, plină de complexaţi şi de veleitari. Plecat să-şi îngrijească mama de la ţară, autorul descrie cu mult talent literar drumul tragicului spre efemer, pe cel puţin două planuri. Unul al curăţirii de sine – prin sacrificiu – şi al doilea al regăsirii esenţelor tari din spaţiul devenirii. Volumul de aproape cinci sute de pagini nu este un simplu elogiu adus mamei care „parcă prezidează o lume de spectre” sau vreo tălmăcire a disgraţiei suferinţei prin graţia unei împăcări de sine.  E un roman complex, scris într-o criptostilistică a descompunerii care portretizează exemplar o lume a pierzaniei. Până şi titlul e înadins ales. Unii zic plantei ornamentale buxus, alţii bănuț, bănuței, merișor, pospang. Nimigean a ales un regionalism: bucsau. În subtext, am prins detaşarea unui supravieţuitor care nu şi-a negociat principiile, nu a abdicat de la crezul său, fiind mai presus decât lumea bicisnică ejaculată din comunism (ca să folosim un termen vanghelist). Dialogurile dintre Liviu şi prietenii săi arată profunzimea unei lumi drepte care, în ciuda nevoilor de zi cu zi, nu s-a predat. Nevrozele personajelor sunt şi ale noastre. Decepţiile le împărtăşim. Şi Liviu, ca şi noi, are aceleaşi întrebări retorice. Prietenii lui nu au colaborat cu Securitatea (aici trimiterea e clară n.a.) Personajul principal către Artemiu, zis Popul: „dacă acceptai să colaborezi cu ei, acuma ai fi ori milionar, ori pe undeva prin diplomaţie, ăştia au avut grijă de ai lor”. „Ce caută Manolescu la UNESCO, ce a înlesnit, la vârsta grădiniţei, cariera spectaculoasă a lui Mihai Răzvan Ungureanu?” A fost şi el ca şi noi în Piaţa Universităţii? Mirările...

Primarul Aradului, Gheorghe Falcă, pariază pe cartea reformei în administraţie

De ce să scrie numai Ion Iliescu despre „Revoluţie şi reformă”? De la Arad, primarul Gheorghe Falcă, după ce a politizat întreaga administraţie, vine să ne propună o reforma ca la carte, cu depolitizare şi tot tacâmul.  Evenimentul de lansare a avut loc în hala recent construită a Fabricii de Tramvaie Lizeanu – Astra RATB din Bucureşti, locaţie aleasă simbolic pentru a marca evoluţia economiei româneşti din ultimii ani. „Comunitatea locală şi interesele ei trebuie să devină punctele de interes maxim ale autorităţilor“, este principiul de la care porneşte Gheroghe Falcă în prezentarea viziunii sale asupra administraţiei publice. „Cetăţenii nu trebuie să mai intre în contact permanent cu reprezentanţii clasei politice, ci cu profesionişti gata să-şi asume responsabilitatea, într-o ierarhie a meritului. Pentru cetăţeni e descurajant să aibă de-a face cu directori de spital, inspectori şcolari ori directori de regie autonomă numiţi politic. O astfel de iniţiativă de profundă depolitizare va face politicul mai puţin tentant pentru cei neinteresaţi de un angajament de responsabilitate faţă de comunitate”, scrie Gheorghe Falcă. Volumul cuprinde o analiză aprofundată asupra schimbărilor din administraţia publică locală şi centrală, autorul propunând o abordare nouă a politicilor publice, “o viziune nouă asupra tipului de angajament pe care statul şi guvernările trebuie să-l aibă faţă de cetăţeni”. Odată cu prezentarea volumului “Societatea vie. Proiect România 2020” în Capitală, a fost lansat şi site-ul www.societateavie.ro, unde pot fi găsite un rezumat al principalelor capitole din carte, dar şi un videoclip de prezentare. O nouă lansare va avea loc pe 15 noiembrie, în Arad, la Atrium Mall, la librăria Cărtureşti, de la ora 18.00....

Andrei Zbîrnea – Rock în Praga

Pe la cenacluri, Andrei Zbîrnea mă enerva cu Adela lui şi cu track-urile fără titlu. Avea metafore forţate şi prea puţină vervă lirică. La niciun an, m-a surprins plăcut de două ori. Odată cu o sală plină ochi a la Legere (clubul din Rosetti) şi a doua oară cu volumul care încheagă trăirile juvenile în volumul de debut Rock în Praga. Citind cu atenţie poemele, mi-am reproşat judecăţile pripite. Iată o carte convingătoare. Praga e doar un pretext pentru a-i scrie lui Adela, o macedoneancă ce are un nume greu de rostit. Nu ştiu dacă femeia a existat sau malurile Vîltavei erau prea spumoase (of ce guleraşe la dame şi la bere), dar poetul m-a surprins între demonstraţia de maturitate a turistului cultural şi  stângăcia iubăreţului care, în loc să-i vorbească iubitei despre plutirea norilor, a preferat să poarte un dialog despre ţara lor natală. Cum să filtrezi cu o gagică, gândindu-te la Goran Pandev, de la Internazionale Milano? Apoi, epistolar, prinde curaj. Metafora îi sare în ajutor. Se simte mai sigur pe sine cu foaia velină în faţă sau cu tastele de ordinator. „Erai lângă alge Albastre Adela / inhalai tot felul de coşmaruri” Iată poetul! În partea a doua a cărţii, rockerul ne introduce rapid în atmosferă, trăgând din The Doors – a feast of friends – esenţa tare a mişcării, oriunde te-ai afla.  Toate poemele de mijloc sunt dedicate unui alt Jim. Ca un tribut de muze, burţi cârpite, pânză de paianjen fără filtru (aici cam grosieră metafora) Ultima parte e de iederă, nu de broască, semn că ploaia l-a făcut pe autor să rodească şi să fie mai romantic, mai vegetal. Un volum închegat. O bucurie de toamnă.   copacul şi Adela ochii mei veghează naufragiul cărnii tale Adela copacul plânge râde vibrează copacul vociferează la orice cuvânt şi-a agăţat ramurile de carnea ta Adela...

Ce urmăreşte Ion Cristoiu cu noua sa carte despre 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu?

Publicistul Ion Cristoiu pregăteşte o nouă carte de eseuri, intitulată: „Lovitura de stat de la 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu.” Într-un editorial Iresponsabilitatea dezbinării, acest Gică-contra al editorialismului autohton încearcă să explice, nu să convingă audienţa, că Mareşalul ar fi obţinut condiţii mai bune dacă ar fi fost el cel care negocia cu Moscova armistiţiul. Pe ce te bazezi, Gică, ar întreba orice cititor de bun-simţ. Bun cercetător al arhivelor, dar fără a avea vocaţie de istoric, Cristoiu face fel de fel de scenarii pornind de la un document care sintetizează punctul de vedere al Mareşalului despre 23 august 1944. Cu o inteligenţă speculativă, autorul construieşte o istorie contrafactuală. A acelui ce ar fi fost dacă? Se ştie că în ştiinţă asta nu contează. În cazul Loviturii de stat, istoricii s-au pronunţat deja. Regele Mihai a limitat dezastrul şi a menţinut unitatea teritorială. Restul e Dan Brown. Ion Cristoiu ştie că o carte de conspiraţie se vinde mai bine decât una de...