Amândoi sunt severineni, amândoi trăiesc în Timişoara, amândoi sunt poeţi. Însă acum, ca la un semn, cadrul şi convenţia se schimbă. Unul aranjează platoul, verifică luminile, se uită în cameră şi se asigură că totul merge bine. Celălalt îşi râde în barbă şi aşteaptă semnalul de începere a spectacolului. Un regizor şi un artist. Robert Şerban şi Şerban Foarţă. Mai pe scurt, Robert Şerban Foarţă. O piesă în opt acte, cu decor şi calendar variabil. Un recital în care iscoditorul admirativ îl cheamă la rampă pe fachir. Iar fachirul vine şi aruncă peste public o perdea de poezie, vorbe de duh, jocuri de cuvinte, amintiri, înduioşări, nedumeriri şi ironii. Pus în valoare de Robert Şerban, Şerban Foarţă desfăşoară un prelung ritual de seducţie pe care ţi l-ai dori fără sfârşit. Din dialogul celor doi poeţi răsar nu de puţine ori cristale şi diamante. Răsare preţuire pentru cuvânt şi idee. Răsare frumuseţe. Răsare iubire.
Leave a Reply